Conf. dr. Costin CĂRUNTU
vineri, 24 decembrie 2010
În editorialul revistei JOURNAL OF CLINICAL ONCOLOGY – ediţia în limba română – nr. 3/2010, Control local mai bun în cancerul rectal: agenţii radiosensibilizatori sau doza de radioterapie?, autorii (Tepper J. E. şi Wang A. Z.) subliniază importanţa clinică majoră a găsirii strategiei optime pentru creşterea eficienţei terapeutice, dar cu efecte adverse cât mai mici. În cancerul rectal, adevărata ţintă a chimioradioterapiei nu este masa tumorală propriu-zisă, ci prelungirile microscopice ale tumorii, neabordabile chirurgical. Un control local mai bun poate fi obţinut fie prin creşterea dozei de radioterapie (limitată de necesitatea evitării lezării intestinului subţire, a vezicii urinare etc.), fie prin utilizarea agenţilor radiosensibilizatori – medicamente ce „sensibilizează“ selectiv procesul neoplazic la radioterapie. (...)
În editorialul revistei JOURNAL OF CLINICAL ONCOLOGY – ediţia în limba română – nr. 3/2010, Control local mai bun în cancerul rectal: agenţii radiosensibilizatori sau doza de radioterapie?,
autorii (Tepper J. E. şi Wang A. Z.) subliniază importanţa clinică
majoră a găsirii strategiei optime pentru creşterea eficienţei
terapeutice, dar cu efecte adverse cât mai mici. În cancerul rectal,
adevărata ţintă a chimioradioterapiei nu este masa tumorală
propriu-zisă, ci prelungirile microscopice ale tumorii, neabordabile
chirurgical. Un control local mai bun poate fi obţinut fie prin
creşterea dozei de radioterapie (limitată de necesitatea evitării
lezării intestinului subţire, a vezicii urinare etc.), fie prin
utilizarea agenţilor radiosensibilizatori – medicamente ce
„sensibilizează“ selectiv procesul neoplazic la radioterapie.
Studiile clinice de fază III au demonstrat doar valoarea
radiosensibilizatoare certă a fluoropiridinelor; fluorouracilul, de
pildă, este utilizat de aproximativ 40 de ani – făcându-şi proba
eficienţei terapeutice – în numeroase tipuri de cancer, îndeosebi cele
ale tractului gastrointestinal. Dar şi alte chimioterapice au dovedit potenţial radiosensibilizator. Cisplatinul a fost asociat radioterapiei pentru îmbunătăţirea
controlului local, pentru creşterea supravieţuirii în cancerele
gastrointestinale, dar şi în alte neoplazii. Au fost, de asemenea,
folosite cetuximab în cancerele de cap şi de gât, temozolamida în
glioame, bevacizumab şi fluorouracil pentru radiosensibilizare în
cancerul rectal. Rezultatele obţinute justifică noi cercetări pentru
identificarea altor medicamente cu efect radiosensibilizator.
Datele
privind terapia bazată pe nanoparticule (precum paclixatel legat de
proteine) sugerează o mai bună eficacitate terapeutică şi toxicitate mai
redusă. Nanoparticulele se acumulează preferenţial în tumori – datorită
permeabilităţii crescute a vascularizaţiei tumorale – putând acţiona ca
radiosensibilizator selectiv. Progresele în domeniul terapiei biologice
şi al nanoparticulelor impun continuarea studiilor ce vizează
îmbunătăţirea controlului local în cancer şi nu numai.
Oricum, chimioterapia
concomitentă este standardul terapeutic actual în numeroase tipuri de
cancer, inclusiv cancerul rectal, urmând a se testa noi strategii care
să includă şi progresele recente ale radioterapiei conformaţionale
tridimensionale. (...)
Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.
