Aşa cum s-a întâmplat de-a lungul anilor în
marile specialităţi medicale (medicină internă, chirurgie etc.), şi în medicina
legală s-au individualizat subspecialităţi, care, cu timpul, au căpătat
autonomie şi au impus celor care le practică o serie de competenţe specifice,
metode noi de investigaţie ce subliniază în cele din urmă caracterul
interdisciplinar al acestei importante discipline medicale. Este, astfel, cazul
să amintesc în acest sens psihiatria
medico-legală, medicina legală clinică, toxicologia medico-legală,
biocriminalistica şi identificarea, genetica judiciară şi, nu în ultimul
rând, morfopatologia medico-legală.
Pe aceasta din urmă am amintit-o la sfârşit
din cel puţin două motive: mai întâi,
pentru că, aşa cum am spus în nenumărate ocazii, niciun medic legist nu poate
practica această specialitate fără cunoaşterea temeinică a anatomiei
patologice, macro- şi microscopice, putând-se afirma chiar faptul că
morfopatologia medico-legală reprezintă piatra de încercare a acestei ştiinţe.
Al doilea motiv este, evident, faptul că apariţia lucrării MEDICINA LEGALĂ
PROSECTURALĂ este un eveniment important asumat de Editura Viaţa
Medicală Românească şi care, în opinia mea, poate fi socotit al doilea ca
valoare după apariţia, în anul 1995, a Tratatului de Medicină Legală.
Autorii monografiei Medicina legală prosecturală – prof. dr. Dan Dermengiu şidr.
Gheorghe Alexandrescu – au inclus în cele 800 de pagini ale lucrării suma cunoştinţelor
ce privesc expertiza medico-legală asupra cadavrelor şi, aşa cum se arată în
prefaţă, au realizat „un compendiu legislativ, metodologic şi procedural,
util în activitatea factorilor implicaţi în cercetarea la faţa locului, în
special în morţile violente şi în mod deosebit în cercetarea dezastrelor cu
victime multiple, certificarea decesului şi elaborarea documentelor
medico-legale cu numeroasele lor implicaţii juridice“, ce stau astfel la îndemâna
atât a medicilor legişti, cât şi a aparatului de justiţie.
Ca şef – timp de mulţi ani – al departamentului
de prosectură medico-legală, dr. Gheorghe Alexandrescu a dobândit o amplă
experienţă în domeniu, care, completată cu un remarcabil spirit de observaţie,
au constituit elementele de elaborare a unor numeroase capitole ale acestei
lucrări ce depăşeşte, în multe privinţe, limitele a ceea ce numim un mod curent
un manual.
Este suficient să parcurgem capitolele lucrării
pentru a ne da seama de minuţiozitatea cu care sunt tratate toate aspectele ce
privesc expertiza medico-legală a
cadavrelor atât în cazurile de moarte violentă, cât şi în cele de moarte
neviolentă, cunoştinţele din acest ultim domeniu fiind indispensabile şi
anatomopatologilor din serviciile de prosectură ale spitalelor. Sunt de
remarcat capitolele în care este descrisă în amănunt tehnica autopsiei medico-legale la adult şi copil nou-născut, tehnicile
speciale de necropsie, de apreciere a datei morţii, tehnicile de identificare
şi metodologia redactării raportului de
autopsie medico-legală, precum şi mijloacele
moderne de investigare microscopică şi toxicologică a cauzei de moarte.
În lucrare îşi găsesc locul, de asemenea,
capitole importante de antropologie
medico-legală, tanatopraxie, colaborarea cu criminaliştii în cercetarea locului faptei şi metodologia autopsiei cadavrelor aflate în
diferite grade de transformare, distructive sau conservatoare, în funcţie
de mediul în care au rămas până la descoperire, precum şi în cazurile de depesaj.
De altfel, întreaga lucrare cuprinde
numeroase exemplificări cu cazuri pe care autorii, elevi ai Şcolii bucureştene
de medicină legală la cârma căreia m-am aflat o destul de lungă perioadă de
timp, au considerat că este ilustrativ să le prezinte şi care sunt de natură a
îmbogăţi cunoştinţele celor care practică această interesantă şi captivantă
specialitate medicală, ce îşi pune cunoştinţele în slujba justiţiei.
Nu pot decât să felicit autorii acestei lucrări,
pe care o consider esenţială pentru orice medic legist şi nu numai, şi care, fără
îndoială, se va dovedi un punct de referinţă în istoria literaturii medico-legale
contemporane. 
