Numărul
din martie al revistei MARAMUREŞUL
MEDICAL se deschide cu analiza „Riscuri noi şi emergente, provocare majoră în
relansarea politicii de sănătate şi securitate în muncă (SSM)“, realizată de
dr. Didi Surcel. Aflăm că, potrivit Agenţiei Europene pentru Securitate şi Sănătate
în Muncă, un risc emergent vizând SSM este orice risc nou (inexistent anterior
sau apărut în urma unor noi procese, tehnologii, tipuri de locuri de muncă,
schimbări sociale sau organizaţionale, dar şi prin percepţia schimbată asupra
unor probleme vechi) sau în creştere (probabilitatea expunerii la pericole,
agravarea efectelor acestora asupra sănătăţii lucrătorilor). Deşi grevat de o
structură greoaie, erori de ortografie şi repetarea unui paragraf, articolul
descrie pertinent caracteristicile majore ale perioadei actuale cu impact
asupra subiectului discutat (globalizarea, modificarea tehnologiilor,
informatizarea, migraţia lucrătorilor), ca şi originea riscurilor emergente
(lipsa activităţii fizice, complexitatea noilor tehnologii, disconfortul
termic, telefonia mobilă, expunerea la radiaţii, vibraţii sau poziţii incomode,
introducerea frecventă a noilor tehnologii, volumul tot mai mare de informaţii,
presiunea termenelor de execuţie a obiectivelor, volumul crescut al
sarcinilor).
Prof.
dr. Ştefania Kory Calomfirescu discută despre clasificarea accidentelor
vasculare cerebrale, în contextul în care bolile cerebrovasculare reprezintă, în
ţările industrializate, a treia cauză de deces. Reţinem că, în Clinica de
neurologie Cluj-Napoca, patologia vasculară cerebrală reprezintă 44% din
totalul internărilor şi circa 80% din internările de urgenţă. Remarcăm, de
asemenea, nu pentru prima dată, că autorii români sunt nevoiţi să apeleze la
date epidemiologice din alte ţări – un alt indiciu asupra preocupării decidenţilor
noştri pentru starea de sănătate a populaţiei.
Măsurile
de resuscitare cardiopulmonară au fost intens promovate în ultima perioadă, dar
situaţiile în care acestea nu trebuie aplicate sunt mai puţin cunoscute. Dr.
Vasile Daraban reaminteşte în articolul „Do
not resuscitate“ că, în şocul septic, accidentul vascular cerebral acut,
cancerul metastatic şi pneumonia severă, probabilitatea de reuşită a resuscitării
se apropie de zero, şansele fiind extrem de scăzute şi în hipotensiuni
arteriale, insuficienţa renală acută, afecţiuni cronice, boala Alzheimer, la
pacienţi decerebraţi etc. Criteriile de iniţiere sau abandonare a resuscitării
cardiopulmonare sunt bine stabilite, însă trebuie reîmprospătate de corpul
medical, iar manevrele nu trebuie să devină „un act teatral“, realizat oricând
de medic la cererea spectatorilor neavizaţi.