Memoria, incomodă adesea, afectivă şi tandră,
ne aduce în apele sufletului chipuri şi imagini între care ne-am răsfrânt mereu
schimbătorul nostru chip, ba chiar şi dorurile cu sperare şi disperare întru
revelaţia rostului sub cer.
Despre memorie scrie medicul-scriitor Nicolae Radu, doctor în ştiinţe
medicale, membru al Uniunii Scriitorilor din România, refăcând asemenea unei
dantelărese minuţioasa broderie a vieţii cu suişurile şi coborâşurile ei.
Aflăm în scrisul său întâmplări din
anotimpul dintâi al existenţei sale, cu iz de dulce păcat prins între „păcatul
iniţiatic originar“ şi „păcatele istoriei“, suita de portrete din lumea
satului, din lumea medicală prinsă între ciocanul şi nicovala unui timp tâmp,
„schimbarea la faţă“ de mai apoi, „comedia ospiciului“ şi permanenta nevoie de
căutare a unui ubi bene ipotetic, în
care homo să nu mai fie homini lupus.
Aş numi volumul Memorii afective. Ubi amici,
ibidem opes (Editura Cartex, Bucureşti, 2014) „Călătoria sufletului printre meandrele raţiunii“
în căutarea unor răspunsuri care n-or să vină, la întrebări pe care nu le-am
pus.
Duioşie, luciditate, ironie, artă a
portretului în tuşe de alb/negru cu irizări de aur, iată valenţele care fac din
scrisul medicului Nicolae Radu născut în satul Cremenari de Vâlcea, spre a se
muta sub cerul Franţei când toamna a prins a îngreuna de roade crengile vieţii
sale) un mozaic de memorii. Memorie uitată,
memorie resuscitată, memorie incomodă, memorii afective, prin care
cititorul este îmbiat să treacă, retrăind cu fiecare întâmplare acel ceva ca o
viaţă de om. Om dăruit semenilor prin profesie şi, „supus“ tainei de slujitor
al condeiului.