}

Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  CULTURĂ  »  Cultură

Povestiri din pleistocenul de mijloc

Viața Medicală
Geo VASILE vineri, 27 iulie 2018
    Probabil că toată lumea s-a întrebat cum, când și de ce a fost descoperit focul și mai ales cine a fost artizanul involuntar al unui fenomen de o importanță enormă. Britanicul Roy Lewis (1913–1996), absolvent de Oxford, economist, gazetar și romancier, ne furnizează răspunsul său personalizat în antrenant-amuzantul roman Cum l-am mâncat pe tata, apărut la editura Polirom, în anul 2016. Romanul, inspirat autorului de o călătorie în Africa (făcută în calitate de corespondent al publicației The Economist), a fost publicat prima oară în 1960 și a devenit una dintre acele cărți cult care, sub diferite titluri și reeditări, se difuzează sub o parolă.
    Eroul protagonist este Edward, în jurul căruia orbitează viețile fiilor lui: Ernest, naratorul poveștii; Oswald, primul născut și deja expert la vânat; Wilbur, meșteșugarul; Alexander, artistul și observatorul atent al comportamentului animalelor; și William, îmblânzitorul frustrat de animale. Acestora li se adaugă Elsie, împreună cu celelalte surori și o seamă de mătuși și unchi, ca de pildă Ian, dispărut de ani întregi, dar revenit parcă de nicăieri (chiar dacă pentru puțin timp) spre a-și povesti aventurile din lungile călătorii în Africa și India.
    Întâmplările diverșilor membri ai tribului sunt povestite într-un limbaj alert, fluent, cuceritor, bogat în dialoguri, Roy Lewis dând dovadă de un simț al umorului la înălțime și mereu în acțiune.     În luptă cu conservatorul său frate, Vania (încă cocoțat cu obstinație într-un copac, convins că pentru tineri instruirea științifică trebuie să se limiteze exclusiv la botanică și zoologie, și respingând cu îndârjire includerea fizicii în acel curriculum), „laburistul” Edward e port-drapelul evoluției tribului și, implicit, al omenirii, nu fără să ardă etapele, altfel riscând extincția.
    Printre problemele cu care se confrunta omul în pleistocen, de fapt, multe și felurite, este și alimentația. Omul primitiv era încă un hominid. O creatură care abia învățase să meargă, să devină bipedul de azi, cu un straniu rânjet ostil și amar cauzat nu atât de încă fățișa sa natură sălbatică, ci și de o alimentație extrem de incorectă, bazată pe vânat de talie mică (mai lesne de prins). Predilecte erau animalele cele mai vâscoase și inconsistente (mai simplu de mestecat și digerat), care, înghițite fără vreun condiment și în cantități industriale, creau mari deranjamente la stomac.
    O altă problemă dificil de rezolvat era adăpostul, căci din clipa în care omul-maimuță a coborât din arbori era indispensabilă găsirea unui culcuș de noapte care să fie mai comod, dar și sigur. Singura soluție erau peșterile, locuințe mai mult sau mai puțin potrivite, dar populate pe nedrept de animale feroce.
    În acest context intră în joc focul, descoperirea, dar și producerea lui de câte ori era nevoie, chestiuni în care eroul nostru, Edward, va avea un merit incalculabil. El a intuit că părintele oricărui foc nu poate fi decât vulcanul, unde chiar urcă să-l aducă familiei. Recurge la un fel de ștafetă: de la o creangă uscată aprinsă la altă creangă... După sute de tentative, reușește să-l aducă, epuizat și pârjolit, la destinație. A rezolvat dintr-o singură lovitură mai multe probleme. A alungat din peșteri animalele sălbatice înspăimântate de flăcări, dăruind astfel tribului un ambient mai spațios dotat cu un salon central cu tavan boltit. A garantat hrană din abundență datorită perfecționării instrumentelor de vânat și mai ales, minunea minunilor, a fierberii cărnii (descoperită datorită jertfei întâmplătoare a purcelușului Piggy), eliminând astfel toate problemele de masticație și digestie.
    În timp ce Vania îl acuză că a încălcat legile naturii, Edward este tot mai convins că a marcat o altă etapă esențială a evoluției omului. Dar și femeile își vor aduce neîndoielnica lor contribuție, fie în privința treburilor canonice, să zicem așa, fie în cele ce reveneau predominant bărbaților, cum ar fi, de pildă, vânătoarea: participau direct, ascuțind țăndări de obsidian de pus în vârful săgeții. Dar încă exista o străveche și periculoasă moștenire, a împreunărilor între consângeni, fie din cauze genetice, fie deoarece acel lucru era extrem de comod.
    Edward, ce măsura de zece ori și tăia o dată, își va instrui copiii în spiritul unei anume evoluții culturale, inclusiv prin imboldul de a-și găsi concubine din alt trib, acceptând ca alt trib să facă la fel cu femeile din familia lor, declanșând astfel conviețuirea exogamică. Tribulațiile și aventurile căutării partenerului/partenerei duc la un nou sentiment, necunoscut până atunci: iubirea. Astfel, iubirea va să devină cea mai mare descoperire a pleistocenului mediu, contactul cu alte triburi și familii va duce și la dezvoltarea limbajului, esențial de vreme ce el precede și hrănește gândirea.
    Cele câteva sute de substantive și puținele verbe, prepoziții și sufixe ale omului sălbatic, la care se adaugă gesticulația și onomatopeele, vor deveni mii, căci omul nostru maimuță, veritabil om de știință de o incredibilă modernitate, avansează cu obstinație în timp, susținut de propriile idei și convingeri, strânse într-un corpus de cunoștințe pe înțelesul tuturor.
    Din păcate, nu toți indivizii sunt întotdeauna animați de cele mai generoase idei. Astfel, fiii lui Edward încep să creadă că ideile umanitare ale tatălui, ca de pildă cea de a lăsa și alte populații să deprindă meșteșugul de a face focul oriunde și oricând (noua, revoluționara descoperire de a aprinde flacăra lovind o piatră cu cremene, fără să mai fie nevoie de cățărarea până la craterul vulcanului) sau metoda de a vâna cu arcul, ar putea aduce mari pagube propriului trib. Refuzând să piardă monopolul acestor meșteșuguri, ei optează pentru soluția dureroasă și fatală exprimată în titlul romanului: primul dintre miile de acte de canibalism ce constelează istoria omenirii.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC