Newsflash
Cultură

Povestea de turtă dulce

de Paula ROMANESCU - dec. 17 2013
Povestea de turtă dulce
 Scena Teatrului Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu. Lumea New York-ului anilor ’70, cu alcoolici şi „diferiţi“, cu drogaţi începători şi nimfomane, cu juni (nu chiar primi, dar foarte zburdalnici) şi partenere uşurele. Şi-o poveste cu o Doamnă de turtă dulce, care se doreşte a fi o „comedie romantică“ (de-ar fi să dăm crezare înscrisului din programul spectacolului), în regia lui Şerban Puiu şi scenografia Iulianei Gheorghescu, după piesa cu acelaşi nume a lui Neil Simon.
Actorii români de aici nu se dezmint nici după marele tăvălug al experimentelor regizorale (şi nu numai) de după celălalt mare tăvălug – al libertăţilor echivalate cu libertinajele (de gest, de limbaj, de acte). Subiectul – unul banal ca însăşi viaţa, plutind la întâmplare pe mereu mişcătoare cărări, ca un val bătând la ţărm necunoscut.
 Personajul în jurul căruia se învârt celelalte patru chipuri-măşti dintr-o lume ca un carnaval este o fostă stea a cântului, Evy Meara, pe care noi, spectatorii, o aflăm nu în luminile îmbătătoare ale scenei, ci în urma tratamentului de dezalcoolizare. Cadrul (unic) de desfăşurare a poveştii dezalcoolizatei stele este o încăpere a apartamentului său newyorkez, prin care evoluează – ca vodă prin loboda mioritică – Jimmy şi Toby, cei mai apropiaţi prieteni ai săi („apropiaţi“ prin vecinătatea locativă). Prieten bun, Jimmy, care ar fi trebuit să se nască fată, a corectat pe cont propriu eroarea naturii şi acum are şi el probleme pe care doar un suflet de femeie le poate înţelege şi, deopotrivă, are un suflet care înţelege o femeie în derută. Celălalt personaj, Toby, este o femeiuşcă conectată la farduri şi cremuţe, care îi asigură frăgezimea feţei şi ţin la respect ridurile impertinente; la 40 de ani, e o femeie care până atunci a trecut doar prin năvodul amorului, de la fiul unui editor putred de bogat la putredul însuşi, mai apoi la... şi la... până când, în sfârşit, a întâlnit bărbatul mult visat, cam lipsit de bani, dar tare-n pumn. Se înţelege că iubirea poate avea şi un chip uşor tumefiat. Apare apoi dintr-o dată o rază de soare, Polly, fiica adolescentă a eroinei noastre, venită anume să-i fie aproape mamei sale debusolate după ce, în urma „logodnei“ acesteia cu alcoolul, soţul şi-a luat lumea-n cap şi s-a aşezat lângă o altă femeie, cu copila Polly cu tot. Adolescenta este singurul personaj nepervertit de viaţă şi, în grija cu care o înconjoară pe mamă, se simte adultul responsabil care-şi ia foarte în serios rolul. Cel de-al patrulea personaj-satelit este Lou, veşnicul fluture-trântor trecător din floare-n floare, dar ştiind unde şi când să se întoarcă la fagurele plin. Ocupaţia lui este lipsa de ocupaţii, travestită în creaţie muzicală. E încă tânăr şi flori naive vor mai fi fiind în lumea mare gata să-l aline cu parfumul lor dulce-acrişor. Mai apare şi un personaj episodic, Manuel, băiat de prăvălie, curierul cu gândul la râvnitul bacşiş.
   Din valiza fiicei iubitoare apare un dar păstrat cu pioşenie: o casă de turtă dulce, pe care mama i-o dăruise în copilărie, la luminile unui pom de Crăciun. Asta era pentru copilul de ieri imaginea mamei sale: doamna de turtă dulce. Să fie povestea castelului de turtă dulce, pe care fiecare copil îl păstrează în gând, asociindu-l cu chipul mamei iubitoare?
E timpul să-i numim pe actorii interpreţi: Mariana Mihu (Evy Meara), cu un joc fin şi nuanţat ca un mers pe un tăiş de brici cu tălpile goale (şi sufletu-n palmă, ca o stea căzătoare în pâlpâire); Nicu Mihoc în rolul homosexualului Jimmy, cald şi credibil în prietenia lui fără umbre; Iulia Popa în rolul adolescentei Polly Meara, stârnind prin jocul său invidia tuturor mamelor de pe pământ care vor fi având fiice adolescente; Raluca Iani în rolul cochetei este de-a dreptul cuceritoare în monologul prin care îşi explică drumul de până în ceasul adevărului (şi noi o credem!); Florin Coşuleţ în rolul Lou Tanner recreează cu dezinvoltură tipul zdrăngănitorilor la chitară, de care ni s-a cam luat (că ne vine să-l gratulăm cu un dos de palmă, e semn bun: înseamnă că ne-a convins şi că este perfect în rol); Alexandru Malaicu este un Manuel de zile obişnuite – aşteptăm să ajungă patron.
Sibiul, fostă capitală europeană, fostă cetate a învăţământului universitar de după Diktatul acela din pricina căruia nu mai avea loc limba română în şcolile înalte ale Clujului, actuală cetate culturală de primă mână, are un Teatru Naţional cu care se poate mândri orice scenă din lumea cuvântului.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe