Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Postul public ideal

Viața Medicală
Dr. Eugenia GROSU-POPESCU joi, 4 octombrie 2012
   Cineva m-a întrebat cum se descurca radioul public în anii aceia, când avea numai două canale pe intern şi unul pe internaţional, un singur partid călăuzitor şi un conducător măreţ. În linii foarte mari, se descurca în felul următor: „Programul unu“ era destinat prioritar actualităţilor politice, cu ştiri, reportaje, evenimente transmise în direct, dar şi cu cinci minute zilnic de sfat al medicului (provenit, se pare, din „Tribuna Sănătăţii“, înfiinţată şi servită cu succes de Vasile Voiculescu), cu observaţiile lui Alexandru Graur privind rostirea românească, cu emisiuni pentru sate, cu ceva ştiinţă, cu teatru, cu emisiunea de umor şi cu un frumos „moment poetic“ o dată pe zi, ca un respiro. Populaţia-ţintă a lui erau adulţii, muncitori, ţărani, intelectuali, fără deosebire de vârstă, sex ori etnie. „Programul doi“ era preponderent cultural: ştiinţă, artă, literatură, radio-şcoală, cu Grigore Moisil, Henri Coandă, Edmond Nicolau şi alţii ca ei, cu marii artişti şi marii scriitori – mult mai târziu, când radioteleviziunea română intra într-o gravă recesiune politico-ideologică, şi cu mari oportunişti. Fără a se renunţa însă la valori. Mulţi taţi de astăzi îşi amintesc cu duioşie, de pildă, cât de importante au fost pentru formarea personalităţii lor seriale ca „Vreau să ştiu“, cu scenarii scrise de savanţi şi roluri special create pentru Profesorul Ştie Tot – interpretul, fiul lui Gr. T. Popa, un mare iubitor de ştiinţă, fost student la chimie, silit să părăsească domeniul în urma unui accident de laborator, era actorul Tudorel Popa. „Programul doi“ se adresa cu precădere copiilor şi tinerilor. Exista, desigur, peste toate „programele“, şi cenzura, care semna banda de magnetofon cu pseudonimul C. L. („cap limpede“), dar exista şi viza profesională, mascată şi ea parţial de prescurtarea V. P. („viză politică“), pentru că niciun semnatar de atunci nu se mulţumea să fie doar viză politică.
   Cum e acum? Acum e mult mai uşor, pentru că rolurile sunt împărţite pe mai multe canale: Actualităţi, Cultural, Muzical, Antena Satelor, Radio 3 net, Kids Radio şi, alături de ele, fireşte, Radio România Internaţional. Dar e şi mult mai greu, pentru că spectrul politic e mult mai variat, mai complex. Actualitatea se cere susţinută puternic de cultură, de toate celelalte canale. Iar toate celelalte trebuie să răzbată în politic, să beneficieze de politici adecvate, ca să se poată dezvolta. Un rol important revine publicului. El trebuie să susţină, nu doar să sponsorizeze, demersurile tuturor. Bibliografia spune de câte ori poate că misiunea unui post public de radio este să ţină la curent marele public plătitor de taxe şi dătător de vot cu tot ce face şi intenţionează să facă puterea în propria ţară, cu tot ce fac şi intenţionează să facă puterile mondiale şi, în acelaşi timp, să transmită prompt, corect şi complet puterilor ce părere are marele public despre ele. Aici, la părerile marelui public despre Puteri, are mult de lucru radioul public, ca opiniile fiecăruia să fie întemeiate pe o bună cunoaştere a realităţii, pe grijă şi responsabilitate faţă de prezent şi viitor, pe o cultură în pas cu vremea şi pe o conduită morală fără cusur. Canalul Radio România Actualităţi pare perfect conştient de dificultatea misiunii sale. Vorbeşte despre aceasta impresionantă diversificare a emisiunilor transmise, cărora nu cred că le scapă niciun domeniu. Acum, când scriu, de pildă, se transmit emisiuni relaxante, frumos gândite, plăcut prezentate: „Deschis în week-end“, „Un colţ de rai“, „Muzica anilor tăi“. Azi dimineaţă am auzit nu doar un superb „Tatăl nostru“ al studenţilor la teologie, ci şi alte relatări din „Viaţa spirituală“, pe experimentatul Neagu Djuvara într-un dialog tineresc şi plin de înţelepciune… Mari iubitori ai profesiei, cu un zel deosebit, cei de la Actualităţi vor să facă ei tot. La fel şi ceilalţi, de pe celelalte canale. Dar un tată de copii, dintre cei înduioşaţi de amintirea Profesorului Ştie Tot, întreabă cu o copilărească simplitate: „De ce nu se sprijină deloc unii pe ceilalţi? De ce nu aud promouri încrucişate ale unor emisiuni de pe un canal pe alt canal? Există concurenţă? Ce fel de concurenţă? Una loială, da? Bine, bine, dar spiritul de echipă unde e? E şi el prezent? Dacă da, n-ar fi timpul să se şi audă?“.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC