Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Portretul patriotului în exil

Viața Medicală
Dr. Mihai NEAGU BASARAB vineri, 22 ianuarie 2016
     Am avut întotdeauna o admirație deosebită față de generalul Rădescu, pentru că era o personalitate care a știut să mențină în echilibru cele mai diverse tendințe politice din exilul românesc anticomunist, reușind să impună respect până și extremiștilor cel mai greu de controlat și de mulțumit. O carte dedicată acestui mare om este una dintre cele mai puternice dovezi de democratizare a României, așa cum este volumul semnat de Oana Ionel Demetriade și Alexandru Șerbănescu, cu titlul Generalul Nicolae Rădescu – Profilul unui om de stat în imagini și documente (Editura Oscar Print, 2015). Cele peste 300 de pagini în format A4 ale acestei monografii-album împletesc obiectivitatea maximă cu respectul și chiar cu dragostea pe care orice român o datorează celor care reprezintă într-un mod strălucit neamul românesc.
     Generalul Rădescu s-a opus bolșevizării țării mai mult decât majoritatea politicienilor români, deși a intrat destul de târziu în politică. A avut o activitate profesională destul de sinuoasă: contabil la Banca Națională, ofițer, adjutant regal al Reginei Maria, atașat militar la Londra și Bruxelles. Din martie 1928 este general, până în 1933 când demisionează din armată ca protest împotriva „stilului“ lui Carol al II-lea. Se înscrie în Partidul Poporului al generalului Averescu și un an mai târziu se apropie de „Cruciada Românismului“ a lui Stelescu. Începe o prodigioasă activitate publicistică în presa vremii, mai ales articole contra lui Carol al II-lea. La începutul războiului antibolșevic va susține poziția nedepășirii Nistrului în cadrul ostilităților, motiv pentru care va fi închis un an în lagărul de la Târgu Jiu. Va milita în continuare pentru ieșirea României din război. La 15 octombrie 1944 reintră în rândul cadrelor active ale armatei, ca general de corp de armată, iar la 6 decembrie același an, devine președinte al Consiliului de Miniștri, până la 28 februarie 1945.
     Dacă până acum Rădescu și-a exprimat pur și simplu opiniile și poziția, de acum înainte va începe lupta, pentru că forțele bolșevice devin eficiente sub protecție sovietică. Când Moscova cerea reparator patru vagoane de grâu și zece de aur, Petru Groza și, mai târziu, Sadoveanu și Parhon erau de părere că puteam oferi de două ori mai mult. România a avut mult noroc că Stalin, suspicios ca toți tiranii, avea uneori impresia că s-ar fi putut să i se întindă o cursă.
     Se refugiază în Legația britanică din București, pentru că refuză să participe la trădarea patriei cotropite de bolșevici. Luptă cu mult curaj și se retrage strategic, în timp ce trădătorii erau evaluați de cotropitori drept prieteni ai acestora și nu aveau de ce să se teamă atunci.
     Profesorul Alexandru Șerbănescu, nepot al generalului, ne face un portret destul de amănunțit, și mai ales exact, al fostului prim-ministru al României: „Nu vorbea mult, nu spunea niciodată prostii, vedeai că este un om care gândește înainte de a deschide gura... Era omul cu mintea cea mai bine organizată pe care l-am întâlnit. Dacă trebuia să îți expună ceva, era în stare să te facă să înțelegi, în puține cuvinte, foarte multe lucruri. Nu l-am auzit vreodată cu mahalagisme, să bârfească sau să mintă pe cineva. Despre Gheorghiu-Dej spunea că e omul lui Stalin și n-ai ce să-i faci. Pe Tătărescu nu-l lua în seamă, pentru că foarte ușor cădea la o înțelegere. [...] Discursul lui de la radio, din 24 februarie 1945, a fost mai agresiv, cu hiene... având însă un scop premeditat: să impresioneze lumea, care nu-și dădea seama că se trece de la un sistem politic legitim la unul cu totul diferit, care nu mai putea fi controlat“.
     Profesorul Șerbănescu evocă apoi testamentele lui Rădescu. În ambele variante, averea era lăsată „pentru burse de studiu, pentru zestrea unor fete sărace din satul natal (Păușești) sau din Zărăfoaia, pentru studiile unor copii sărmani... Obiectele personale le împărțea familiei“.
     Din acest album am aflat că Rădescu a avut un copil, Florea Nicolae Radu Rădescu, cu a cărei mamă a fost căsătorit câteva luni numai pentru recunoașterea fiului său, băiat care a devenit comunist și l-a condamnat în presa comunistă pe general pentru că ar fi tras în popor cu ocazia încercării de lovitură de stat a comuniștilor din 24 februarie 1945. Tânărul Rădescu scria că este mai întâi fiul țării, și abia apoi al prim-ministrului. Desigur că atitudinea fiului său l-a îndurerat pe general, dar a fost și atunci destul de tare pentru a depăși și această încer­care.
     După 7 mai 1945, Rădescu se mută de la Legația brita­nică în casa nepotului său Nicolae Șerbănescu, unde are domiciliu obligatoriu până la 15 iunie 1946, când părăsește ilegal România cu un avion cu care ajunge în Cipru. Aproape un an mai târziu, la 6 martie 1947, ajunge la Paris și de acolo, prin Portugalia, în SUA, stabilindu-se la New York.
     În intervalul 1949–1950, Rădescu este președinte al Comitetului Național Român,  guvernul din exil, funcție la care renunță din cauza unor neînțelegeri cu Alexandru Cretzianu și Constantin Vișoianu, personalități politice mai apropiate de cele contemporane nouă prin mercantilism. În continuare, până în 1953, este președintele Ligii Românilor Liberi, străduindu-se și reușind parțial să asigure o anumită unitate de vederi și opțiuni pentru cea mai mare parte a exilului românesc anticomunist. Regele Mihai l-a prețuit în mod deosebit, ca și Gafencu, Tilea, N. Caranfil, Assan, Antoniade, G. Aurelian, Gh. Duca, C. Hiotu, Busuioceanu, Herescu, Lambrino, Sergescu ș.a. care au aderat cu încredere la Liga Românilor Liberi.
     În sfârșit, volumul prezintă și reînhumarea marelui luptător în patrie, la 23 noiembrie 2000, în urma înțelegerii dintre doctorul american Ștefan Isărescu și prim-ministrul României de atunci, Mugur Isărescu (simplă coincidență de nume). Înmormântarea a avut loc la cimitirul Bellu din București în cavoul familiei Șerbănescu, cu onoruri militare și de stat.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.