Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Poezia peste veacuri

Viața Medicală
Aurelia CORBEANU vineri, 18 mai 2018
    Editura Tipo Moldova a publicat în urmă cu ceva vreme, într-o grafică excepțională, volumul Trecea un cântec peste veacuri – Antologie de poezie franceză semnat de Paula Romanescu, o scriitoare cu un palmares impresionant de publicații originale și traduceri, membră a Uniunii Scriitorilor din România și a Academiei central europene de știință, literatură și artă (Sorbona-Paris, 2011). Autoarea a fost distinsă și cu Meritul Cultural în Grad de Cavaler, decernat de Președinția României, în cadrul Galei Vieții medicale 2011, „pentru merite remarcabile avute la promovarea culturii în țară și în lume”.
    În cadrul antologiei, poeții nu sunt prezentați în ordine cronologică, ci alfabetică, astfel încât așezarea lor alături creează o viziune unitară asupra temelor frecvente ale creației lirice: iubirea, viața, moartea, speranța, disperarea, credința, bucuria, confundarea cu natura – singurul paradis pe care omul îl știe.
    Dacă în secolul al XIV-lea un Charles d’Orléans făcea stanțe ușurele dialogând cu inima („Ce sfat îmi dai, inima mea?”), două secole mai târziu, Louise Labé cânta iubirea cu o senină îndrăzneală, care le umplea de ipocrită indignare pe contemporanele sale. Acestea se prefăceau oripilate și strâmbau din nas a dispreț, dar, pe ascuns, îi citeau sonetele cu sufletul cuprins de o mistuitoare ardere.
    Contemporan cu aceasta, Pierre de Ronsard, răsfățatul protipendadei feminine, cânta la mai multe corzi ale cordului său primitor de efluvii de iubire, nemurindu-le pe rând pe Cassandra, Maria, Elena și rămânând totodată disponibil pentru orice altă „roză” din vasta grădină a paradisului cu frumoase repede trecătoare.
    Da, s-a oftat pentru iubire, s-a scris despre iubire veacuri de-a rândul. În secolul XX, Louis Aragon afirma dezamăgit că „Nu-i pe lume iubire fără durere vie/Nu-i pe lume iubire care să nu se frângă.../Nu-i pe lume iubire de lacrimi să nu știe/Iubire fericită nu e”. Dar Anna de Noailles (prințesa Brâncoveanu) simțea că mai există și o altfel de iubire, iubire pentru întregul univers, iubire care descătușează sufletul.
    Această antologie de poezie este singura de până acum în traducere românească în care sunt cuprinși aproape toți creatorii de origine română care au adus în literatura franceză prin creația lor o parte a cântului nostru.
    Mare parte din poeziile care compun antologia au ca temă trecerea timpului, înaintarea în vârstă, teama de a nu mai iubi și de a nu fi iubit, răzvrătirea împotriva sorții, răspunzătoare de „toate relele ce sunt într-un mod fatal legate de o mână de pământ”, dar și tema înstrăinării de locul natal.
    Suferința, mânia, lupta, dorința de izbândă, revolta îi animă și pe poeții secolului XX. Vom aminti aici pe Jacques Brel cu poezia „E bine”, în care diavolul, întors dintr-o inspecție făcută pe pământ, se arată tare mulțumit găsind aici un adevărat iad: războaie, bombe, înșelăciune, trădare, foamete, sărăcie. „E bine!”, concluzionează prin urmare acesta: „În Europa cea stilată,/În vast decor de zile seci,/Joacă Avarul în regie/De fin de siècle 20./De foame și de frig se moare/Copiii-ntâi, apoi popoare./E bine!”. În același ton, Léo Ferré le „mulțumește” cu amară ironie lui Dumnezeu și lui Satan pentru „bucuriile” vieții de pe pământ.
    Deși prezente într-un număr mai mic, poeziile în care este cântată natura poartă semnătura lui Stéphane Mallarmé, Alfred de Musset, Elena Văcărescu, Jacques Prévert, Jacques Delille sau Alphonse de Lamartine.
    Nu putem trece cu vederea nici acele poezii în care se definesc poeții și menirea lor: „Sunt niște inși ciudați ce traversează brume/Cu pași ușori de păsări sub aripă de cânturi./În cenușiul vieții ei pun lumini solare/și-n alfabet cocarde tăiate-n diamant” (Léo Ferré).
    Paginile cu aforisme (Martha Bibescu, Emil Cioran, Constantin Brâncuși, Henri Falaise, René Char) sunt destul de numeroase. Esențializante prin conciziunea formei, ele exprimă cugetări născute dintr-o cultură și o experiență de viață profunde, atrăgându-l pe cititor prin faptul că „exprimă o ipoteză a inimii” căreia „nu i se mai poate adăuga nimic” (Lucian Blaga).
    Deși mare parte din poezii sunt pătrunse de sentimentul tristeții, al înfrângerii, volumul se încheie cu versurile pline de încredere în frumusețea vieții ale lui Ilarie Voronca: „Vouă oameni de astăzi și de mâine/Am ceva luminos de a vă anunța/Pentru asta am luat încă o dată uneltele poetului,/Că doar poetul poate spune câtă dreptate are viitorul!”. Poemul „Frumusețea acestei lumi” încheie astfel într-un ton optimist volumul. Aceasta pare să fie și expresia optimismului scriitoarei-traducătoare Paula Romanescu, a încrederii sale în armonia nepieritoare a poeziei, a vieții, a iubirii, a binelui și frumosului: „Va trebui să scoatem masca suferinței/și să anunțăm că pentru om e vremea bunătății,/și a veseliei, și a liniștii”.
    Ar fi nevoie de încă multe pagini pentru a putea cuprinde întreaga bogăție de teme ale poeziilor din această valoroasă antologie. Cititorul va trebui să descopere frumusețea lor, să se bucure de adâncul înțeles cu care se umplu cuvintele când evadează din limbajul obișnuit și devin limpezimi de oglinzi în care ne privim cu surprindere sau bisturie cu care se operează relele din lume.
    Citind și recitind poemele traduse, un gând rebel m-a cutreierat adesea: parcă totuși poezia românească este mai profundă, parcă și natura este mai vie, trăirile mai intense, iar doina noastră rămâne fără asemănare!
    Alcătuind această antologie a poeziei franceze, autoarea și-a exprimat dragostea pentru poezia poporului din a cărui cultură ne-am adăpat și noi, dar în același timp și-a mărturisit dragostea și pentru limba română, flexibilă și plină de miez, în care se pot traduce atât de curgător cântecele lumii toate.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.