Meritul pentru primul volum tradus în limba română cu opera poetică integrală a lui Michelangelo Buonarroti îi aparţine dlui prof. dr. C. D. Zeletin. Doctorul a lucrat la sonetele italiene încă din vremea studenţiei. Povestea „prieteniei” dintre Michelangelo şi C. D. Zeletin e redată la Cartea confraţilor de dna Smaranda Bratu-Elian. (...)
 
"> Poezia lui Michelangelo: darul lui C. D. Zeletin - Viața Medicală
Newsflash
Cultură

Poezia lui Michelangelo: darul lui C. D. Zeletin

de Smaranda BRATU-ELIAN - aug. 5 2011
Poezia lui Michelangelo: darul lui C. D. Zeletin

   Meritul pentru primul volum tradus în limba română cu opera poetică integrală a lui Michelangelo Buonarroti îi aparţine dlui prof. dr. C. D. Zeletin. Doctorul a lucrat la sonetele italiene încă din vremea studenţiei. Povestea „prieteniei” dintre Michelangelo şi C. D. Zeletin e redată la Cartea confraţilor de dna Smaranda Bratu-Elian. (...)
 

    Omagiat, necontenit şi oriunde, ca geniu suprem al artelor plastice, Michelangelo Buonarroti, deşi mai puţin cunoscut în ipostaza de poet, este totuşi una dintre cele mai viguroase şi mai originale voci lirice ale Renaşterii italiene. Apariţia în această vară a unei noi ediţii a operei poetice complete a marelui florentin vine să dovedească şi să justifice o dată în plus această afirmaţie. Tălmăcirea versurilor şi parte din materialul critic ce le însoţeşte poartă semnătura remarcabilului traducător şi rafinatului scriitor C. D. Zeletin. Medicul, cercetătorul şi profesorul Constantin Dimoftache, alias C. D. Zeletin, a cărui pasiune literară a dublat necontenit şi fructuos principala sa profesiune, a dedicat mulţi ani studierii şi transpunerii în româneşte a scrierilor lui Michelangelo. Dar cum profesorul Dimoftache nu este numai un maestru al cuvântului scris, ci şi un fermecător povestitor, am avut norocul de a afla cum a început marea aventură a relaţiei sale cu Michelangelo şi îmi face plăcere să o amintesc aici ca mărturie despre calitatea unui intelectual şi ca model pentru cei care nu încetez să sper că vor veni după el. Tânăr absolvent al Facultăţii de Medicină, C. Dimoftache are dinainte examenul de rezidenţiat pentru care trebuie să pregătească un număr copleşitor de subiecte. Prin urmare, ca şi contracandidaţii săi, trebuie să stea şi să tocească 12 ore pe zi. Dar mintea are nevoie de răgazuri şi de aer pentru a face faţă solicitării, drept care, acolo unde alţi colegi aleg fotbalul sau cinematograful, el alege să traducă sonete italiene, şi nu oricare, ci cele mai grele şi mai închisnovate din istoria speciei şi aparţinând unui autor care nu-ţi permite greşeală sau rabat. Prima sa culegere de sonete michelangioleşti apare în 1964 în prestigioasa Editură pentru Literatura Universală, cu un cuvânt înainte de Tudor Vianu, tălmăcire distinsă în anul următor cu Premiul I la Concursul de carte de la Edinburgh. Urmează noi traduceri şi repetate publicări din poezia marelui florentin în volume antologice (în 1966, Lirica Renaşterii italiene, în 1970, Sonete fundamentale şi, în acelaşi an, Sonetul italian în Evul Mediu şi în Renaştere – din care o amplă selecţie, atent revizuită, apare sub acelaşi titlu în 2008 la Editura Humanitas; în 1975, Michelangelo: Sonete şi crâmpeie de sonet – Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti; în 1992, Quindici sonetti / Cincisprezece sonete, ediţie bibliofilă ilustrată de Simona Bucan; în 2002, Sonetul în zorii, amiaza şi amurgul Renaşterii italiene). În paralel, însă, cu traducerea poeziilor, el se dedică şi studiului literaturii şi filozofiei Renaşterii, precum şi al operei plastice a genialului florentin pentru a-i pătrunde înţelesul şi frumuseţea. Ca o consecinţă a acestui interes şi a dorinţei de a-l răspândi la noi, traduce în 1970 volumul lui Alessandro Parronchi, Michelangelo sculptor, în 1971 – Viaţa lui Michelangelo de Romain Roland (traducere reeditată în 1995) iar în 1979, publică pentru prima dată în România corespondenţa artistului, în volumul Michelangelo Buonarroti, Scrisori, urmate de Viaţa lui Michelangelo de Ascanio Condivi. Adevărata încununare a întregului efort de peste 25 de ani avea să fie însă volumul Michelangelo – Poezii. Opera omnia, traducere, prefaţă, tabel cronologic, note şi comentarii de C. D. Zeletin, publicat de Editura Minerva în celebra colecţie „Biblioteca pentru toţi“ în 1986, care oferea pentru întâia oară cititorului român opera literară integrală a divinului artist.
    Volumul despre care vorbesc aici – Michelangelo, Rime/Poezii. Opera Omnia. Traducere din italiană şi postfaţă de C. D. Zeletin. Editura Humanitas, Bucureşti, 2011. Ediţie pe care am îngrijit-o – este reelaborarea volumului din 1986 şi doresc să explic ce trebuie înţeles prin cuvântul reelaborare: mai întâi volumul ţine seama de rigorile colecţiei bilingve „Biblioteca italiană“ ale Editurii Humanitas, adică debutează cu un studiu aparţinând unui specialist cu recunoaştere internaţională, în cazul de faţă este vorba de Adelin Charles Fiorato, italienist, exeget şi traducător al lui Michelangelo, profesor emerit la Universitatea Paris III, care oferă o analiză sagace şi sistematizată a operei poetice a lui Michelangelo; urmează o cronologie detaliată, structurată pe perioade de creaţie, care pune în evidenţă starea de spirit ce face posibilă compararea creaţiei poetice cu cea artistică a autorului; textul bilingv (pagina de stânga în italiană, cea de dreapta în română) este urmat de un corpus de note mult îmbogăţit şi corectat şi de postfaţa traducătorului, care este o versiune esenţializată şi mult mai pertinentă a prefeţei din ediţia iniţială: prin urmare o caracteristică a noii ediţii este reelaborarea complexă a aparatului critic. Dar lucrul cel mai însemnat este reelaborarea traducerii înseşi: nu pentru că versiunea primă ar fi avut devieri de sens sau inabilităţi de transpunere stilistică sau metrică, ci pentru că publicarea unei traduceri având în juxtă (deci permanent sub ochii cititorului) originalul obligă la o anume apropiere de imaginile şi de cuvintele autorului, apropiere care, pentru a nu înfrâna dezlănţuirea poetică, adesea nu poate opera în mic şi în detaliu, ci trebuie să regândească poezia în ansamblul ei. Acesta este şi motivul pentru care noua ediţie poate fi privită ca o versiune nouă oferită de acelaşi sensibil şi măiestru traducător al poeziei michelangioleşti. Despre această nouă versiune trebuie adăugate câteva lucruri: mai întâi trebuie
ştiut că poezia lui Michelangelo este unul dintre cele mai dificile texte din cultura italiană, nu doar ca transpunere, ci şi ca înţelegere: fără a fi o poezie filozofică, precum cea a lui Campanella sau a lui Giordano Bruno, poezia lui Michelangelo, hrănită de neoplatonism, de neliniştile crizei religioase de la sfârşitul veacului al XV-lea şi din veacul următor, de experienţele istorice, artistice şi umane sale autorului, se cere abordată dintr-o amplă perspectivă culturală; dar dificultatea majoră nu vine atât din conţinut şi ideologie, cât din expresia care le dă viaţă: Michelangelo, deşi având o bună cultură literară, nu urmează modelele vremii, nici limba frumoasă a acelora; el face din poezie oglinda spiritului său frământat, nemulţumit, aspirând spre un absolut care simte că i se refuză şi pe care îl caută într-o virtuozitate ce merge până la contorsionarea limbii şi a metrului, în condensarea expresiei împinsă până la obscuritate, în muzicalitatea adesea aspră şi disonantă care bulversează prozodia altminteri riguroasă şi constrângătoare. A traduce poezia lui Michelangelo fără a-i respecta caracteristicile stilistice şi metrice înseamnă a transmite cititorului străin o imagine parţială şi deformată, din care pot reieşi idei, aspiraţii, sentimente, dar nu profunda ei inventivitate şi originalitate. Cu toate acestea, majoritatea traducerilor în limbile de mare prestigiu se fac vinovate de această trădare. Spre deosebire de acestea, C. D. Zeletin a înfruntat provocarea şi a învins: a dat sens pasajelor obscure fără a recurge la o traducere explicativă; a evitat excesele baroce ale originalului fără a ştirbi raritatea expresiei; a înlocuit inevitabilele arhaisme ale unui text din secolul al XVI-lea printr-un parfum vetust al turnurii şi al sunetului; a respectat cu virtuozitate metrica originalului; a răspuns complexităţii originalului prin splendida bogăţie a vocabularului şi măiastra plăsmuire a imaginilor. Cred că ne aflăm dinaintea unei realizări monumentale căreia îi urez un singur lucru: să nu devină un exponat de muzeu, ci să stea cât mai mult în calea noastră, în spaţiul public, şi să ne împiedicăm mereu de ea!
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe