Newsflash
Cultură

Poemul extazului ştiinţific

de - aug. 28 2009
Poemul extazului ştiinţific

(…) Poem didactic este cel dintâi poem al extazului ştiinţific pe care îl cunoaşte literatura română. Prologul e memorabil şi poartă atributele unui vibrato imprimat de conştiinţa dreptului de a vorbi despre viaţă pe care îl capătă cercetătorul filozof maturat în lumina fierbinte a reflecţiei ştiinţifice. (...)

    El rămâne un excurs eseistic jalonat de principalele concepţii despre viaţă şi univers ce fuseseră dezvoltate în cele mai multe din cărţile scrise mai înainte de autor sau care aveau să stea la baza unor volume ulterioare, ca Nobila aventură a ştiinţei (1971), Introducere în metamedicină (1979), ca să citez doar două titluri… Aventura de substanţă, aventura intrinsecă a poetului rezidă în prefigurarea unei lirici a viitorului, adresată unui cititor familiarizat cu biologia moleculară şi matematica, asimilându-şi ca pe o a doua natură cel puţin una din prestidigitaţiile tehnicii. Noua artă poetică recomandă nu muzica înainte de toate, asemeni lui Verlaine, ci – să zicem aşa – de la science avant toute chose. Cuantumul informaţiilor caracteristic vremii pe care o trăim cere extensia universului poetic. Mirajul transcende naturalul şi emoţia trezită de faptul abstract sporeşte: În universul poetic de astăzi/intră orbitele atomice şi spinul,/rezonanţa paramagnetică… Condiţie grea pentru obşte şi iluzorie pentru obţinerea unanimităţii. Dar nu orice om trebuie să fie poet. Se impune, într-adevăr, o încordare aparte a spiritului, o transgresare a negurii sufletului – zona în care se nasc emoţiile – pentru ca jubilaţia estetică să se plăsmuiască dincolo de ele şi dincolo de retorismul evident, în dimensiunile cosmosului imaginat. Ţara poetului Victor Săhleanu e Ţara de dincolo de negura sufletului, ţară a luminii minţii unui Faust vibrant, care se bucură de elevaţia spiritului ca de un alcool extras din complicatele fermentaţii ale istoriei cunoaşterii. Fără iniţiatica ştiinţei şi a unei asceze lipsite de ezitare, replică ori apostazie, nu se ajunge aici. „Există, spune Victor Săhleanu, poeme care, ca şi muzica/nu vorbesc răspicat şi de aceea nu vorbesc orişicui,/ci numai celor în care aşteaptă/o vibraţie latentă şi neştiută.“
   O analiză critică a operei poetice, cu observaţii pertinente şi subtile, a lui Victor Săhleanu a fost săvârşită în faţa auditoriului din Sala Oglinzilor, de medicul, profesorul universitar şi scriitorul C. D. Zeletin, preşedintele Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România. Din păcate, expunerea sa liberă nu a putut fi copiată de pe banda video pentru a se realiza un text scris. De aceea, cu acordul vorbitorului, reproducem în continuare referirile sale la „Poemul didactic“ din vol. Distinguo, Editura Vitruviu, Bucureşti, 2008, unde C. D.Zeletin îl evocă pe Victor Săhleanu aşa cum l-a cunoscut („Amintirea lui Victor Săhleanu“, p. 204–210) şi, într-un alt capitol, scrie despre lirica acestuia („Victor Săhleanu, poetul“, p. 315–325).
   Poezia se naşte din amintire, sufletul omenesc trăind mai anevoios în prezent şi mai uşor în trecut. Se impune un efort suplimentar pentru a capta farmecul prezentului, pentru a-l descurca din încâlcelile rebarbativului, pentru a nesocoti răul mult mai viu în prezent, mult mai estompat în trecut. Trebuie apoi o forţă specială pentru a trăi prezentul imaginat ca trecut, astfel ca răul lui să piardă din tărie. Ei bine, Victor Săhleanu are capacitatea de a percepe poezia prezentului şi, distilând-o valoric, să o raporteze la reperele eterne ale omului, deci să simtă prezentul instantaneu trecut. În faţa viitorului, nu-l cuprinde deruta şi nici spaima, ci-l prospectează, ca om de ştiinţă, exact, forţându-l să intre în secţiunea prezentului. Când Victor Săhleanu a definit poetul ca fiind făptura pentru care
„poezia lucrurilor este acută“, epitetul „acută“ la acest prezent se referă. Poetul problematizează, injectând în structurile staţionare fermentul imperiosului, chiar dacă poezia, ceea ce ştim noi că e poezie, se pierde pe parcurs…
   Pentru poetul Victor Săhleanu, poezia e o suită coerentă de simboluri care numai cât indică realitatea profundă, pâlpâind deasupra ei ca flăcările părelnice peste comoară. Înţelegere a unui lucru prin altul, metafora este o poezie a corespondenţelor în accepţiunea baudelairiană, iar rima, testare a valorii poetice a ideii prin instrumentarul rigorii. Elogiind gândirea înainte de toate, poetul observă că pâraiele de munte n-ar putea fi limpezi şi voioase dacă n-ar fi reci, astfel că şi poezia de idei, trecută prin cristalul gândirii, este optimistă, rece şi clară. „Ideea – spune poetul – a părut unor indivizi (…)/mai scumpă decât trupul şi aurul (…),/decât visurile vechi şi decât femeile tinere./Ei şi-au biciuit carnea care cerea voluptăţi,/au renunţat la catifea şi mătase,/la sunetul lirelor şi lăutelor şi la umbra palatelor,/pentru a medita în singurătate…“

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe