Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Piaţa muncii şi unele ilustraţii

Viața Medicală
Dr. Mihail MIHAILIDE miercuri, 23 ianuarie 2013
   Editorialul „Piaţa muncii în domeniul prestării serviciilor medicale din România ultimei jumătăţi de deceniu“, de prof. dr. Gh. Manole (Universitatea „Titu Maiorescu“, Departamentul disciplinelor preclinice), explică reducerea satisfacţiei populaţiei faţă de îngrijirile medicale prin invocarea unor cauze „extrasistem“. Responsabilitatea aparţine în principal factorului politic, fiind de natură economică, şi doar în mod secundar de scăderea eficienţei şi competenţei personalului sanitar. Cerinţele de „resursă umană încadrată“ şi înalt calificată fiind nesatisfăcute, resursele emigrează. „Dacă ţinem cont că pentru formarea unui specialist dintr-un anumit sector de servicii medicale este necesară o pregătire de minimum 11 ani, îmbunătăţirea vieţii resursei umane devine primordială, spre a preveni «migrarea», o altă caracteristică a României ultimei jumătăţi de deceniu, când aceasta a devenit legală şi relativ facilă“, scrie editorialistul în ultimul număr din 2012 al trimestrialului Colegiului Medicilor din municipiul Bucureşti – Medicina modernă (vol. XIX, nr. 4). Soluţia recomandată vizează, în opinia sa, un dublu aspect: neasigurarea unei stări materiale satisfăcătoare („specialiştii nou-veniţi într-o unitate sanitară sunt lipsiţi până şi de condiţii de locuit“); lipsa motivaţiei morale – siguranţa locului de muncă, posibilitatea de promovare, apreciere şi respect pentru statutul socio-profesional al prestatorului de servicii medicale. Dar ce înseamnă o stare materială satisfăcătoare şi cum s-ar putea evalua aceasta, pretenţiile fiind diverse; şi ce oraş mare/metropolă şi-ar permite să ofere apartamente tuturor specialiştilor formaţi, care, bucurându-se de acest privilegiu, şi le-ar alege ca „locaţie“ a exercitării profesiunii? Iar aprecierea şi respectul nu cred că se pot „asigura“ ab initio, ci abia după o vreme (la capătul unei perioade de „prestaţii“), când „resursa“ a demonstrat ceea ce poate...
   Studiul semnat de dr. Camelia Cristina Diaconu şi prof. dr. Daniela Bartoş atrage atenţia asupra unei situaţii fiziopatologice multă vreme neglijate: „Insuficienţa cardiacă dreaptă izolată“. Iar, până în prezent, bibliografia nu abundă în materiale documentare de amploare. „Se ştie însă acum că insuficienţa cardiacă dreaptă izolată poate avea un prognostic mai sever decât insuficienţa cardiacă stângă izolată“. Se cere aşadar un alt management al acestei patologii, deoarece ventriculul drept nu este doar un canal pasiv de trecere a fluxului sanguin între circulaţia sistemică şi cea pulmonară – „un martor al proceselor patologice cardiovasculare“. A fost recunoscută importanţa ventriculului drept în menţinerea stabilităţii hemodinamice a organelor. În continuare, autoarele citează definiţia stării respective: sindrom clinic de congestie, cu sau fără debit scăzut, determinat de incapacitatea ventriculului drept de a se umple sau de a ejecta sângele. Un tabel – ulterior comentat – arată cele mai frecvente cauze de insuficienţă cardiacă dreaptă, între care embolia pulmonară, valvulopatia mitrală cu hipertensiune pulmonară, apneea obstructivă în somn, rezecţia pulmonară întinsă... Un alt tabel – de asemenea, detaliat în continuare – enumeră simptomele şi semnele sugestive pentru insuficienţa cardiacă dreaptă: dispnee, fatigabilitate, edeme periferice, turgescenţă jugulară, hepatomegalie etc. Se discută apoi diferite mijloace de diagnostic paraclinic şi, desigur, tratamentul indicat.
  Actualitatea sindromului metabolic – foarte „la modă“ am spune, date fiind repercusiunile patologice – constituie subiectul amplu dezvoltat al articolului „Prevalenţa sindromului metabolic, folosind criteriile de diagnostic IDF şi AHA/NHLBI (2005) la subiecţii obezi, nediabetici“. Autorii, dr. Răzvan Vasilescu şi dr. Silvi Ifrim, menţionează cu îngrijorare dimensiunea epidemiei de obezitate, care a cuprins atât ţările industrializate, cât şi pe cele în curs de dezvoltare, dar, mai grav, grupele de vârstă tinere. Este reiterată definiţia sindromul metabolic – acea asociere de factori de risc acuzaţi de creşterea pericolului de apariţie a bolilor cardiovasculare şi a diabetului zaharat de tip 2. Cercetarea include un lot de 306 subiecţi obezi, urmăriţi timp de doi ani în baza criteriilor menţionate în titlul articolului. În final, se trage concluzia că prevalenţa sindromului creşte cu vârsta şi cu gradul obezităţii, modificări frecvente fiind hipertensiunea arterială, hiperglicemia, hipertrigliceridemia şi scăderea HDL-colesterolului.
   Ne-am obişnuit ca pe coperta revistei pe care o răsfoim acum, îndemnând cititorii s-o citească şi – evident – să se aboneze pentru 2013, să fie reprodusă o pictură, nu neapărat realizată de un artist consacrat, nu neapărat cu o temă anume, ci, în general, lucrarea unui medic-pictor. De această dată însă privirea e tulburată (cel puţin) de exhibarea pe jumătatea inferioară a copertei a imaginii unei „bube“ – o leziune cutanată circulară, cu margini violacee şi centrul gălbui-telangiectazic, înconjurată de fire de păr... Revistă medicală fiind, alegerea pentru această ilustraţie e, poate, justificată. Dar, cum în cuprinsul revistei se continuă publicarea altor nouă ilustraţii color ale aceleiaşi leziuni, poate că şi aceea de pe chipul Medicinii moderne (numărul de Crăciun) şi-ar fi putut găsi un loc mai potrivit. E vorba, de altminteri, de interesantul text: „Particularităţi clinice în legătură cu un caz de necrobioză lipoidică diseminată“. Observaţia aparţine unui colectiv de medici craioveni, prim autor fiind dr. Simona Laura Ianoşi, de la Clinica de dermatologie a Spitalului Judeţean Craiova. E studiată o dermatoză rară, care, în 15% din cazuri, ar precede apariţia diabetului zaharat. Studiul, aproape monografic, este efectuat cu seriozitatea cerută de raritatea cazului, dificultatea diagnosticului diferenţial şi, mai ales, de inexistenţa – din păcate – a unui tratament (complet) eficace, „deoarece etiologia bolii este necunoscută“. Fără a fi pudibonzi, ne „bucurăm“ că şancrul luetic nu mai e o raritate şi că lucrurile, în ceea ce-l priveşte, sunt acum bine codificate; altminteri – indiferent de localizare – cititorii l-ar fi putut „admira“ ilustrând coperta.
   Un referat de tehnici chirurgicale – „Abordul antero-lateral minim invaziv de artroplastie a şoldului cu pacientul în decubit lateral“ – cu numeroase ilustraţii color publică dr. Răzvan-Silviu Cişmaşiu. Este o pledoarie convingătoare pentru o tehnică minim invazivă în artroplastia de şold. Avantajul: evitarea complicaţiilor şi, primordial, recuperarea postoperatorie timpurie. Totuşi, numeroasele detalii tehnice ale intervenţiei credem că ar fi interesat cu precădere pe cititorii revistelor de ortopedie şi traumatologie chirurgicală.
   Un studiu epidemiologic care reconfirmă ceea ce se ştia deja, anume că agentul etiologic responsabil pentru majoritatea cazurilor de cancer cervical uterin este virusul papilloma uman, este semnat de dr. Adriana Stanciu, de la Catedra de epidemiologie a UMF „Carol Davila“, şi de dr. Bogdan-Ioan Coculescu, medic primar de laborator, cadru didactic la Universitatea „Titu Maiorescu“. Iar boala devine astfel, indiscutabil, una cu transmisie sexuală. Istoricul bolii, etiologia leziunilor (cu accent pe factorii virali), factorii endogeni şi cei exogeni (predispozanţi), precum şi setul util de concluzii sunt capitole ale lucrării. De reţinut că tipul antigenic de HPV influenţează persistenţa infecţiei şi capacitatea leziunii de a progresa către cancer. Iar „HPV 16 este cel mai carcinogenetic dintre toate tipurile de HR-HPV, riscul de apariţie a CIN 3 fiind de 40% după o persistenţă de cinci ani“. E lăudabil faptul că autorii citează „[Le] Diagnostique du cancer du col uterin par les frotis“, Paris, Presse Médicale, 1928, 415-54, lucrare clasică semnată de A. Babeş şi C. Daniel; presupun, în urmă consultării nemediate a sursei, metoda depistării cancerului prin examinarea frotiului citovaginal fiind descrisă de Aurel Babeş cu un an înaintea lui Georgios Papanikolaou.
   Conf. dr. Ioana Cristina Amihăesei şi prof. dr. Ostin C. Mungiu, ambii de la UMF „Gr. T. Popa“ Iaşi, examinează beneficiile dar şi opusul acestora („o evaluare critică“) în cazul folosirii psihotropelor în terapia anorexiei nervoase. Iar psih. Elena Soare scrie despre rolul psihoterapiei în creşterea calităţii vieţii bolnavelor cu neoplasm de sân. Şi alte articole, rămase nemenţionate în rândurile de mai sus, opinez că merită atenţia celor care nu au părăsit cu totul obiceiul de a studia în tihnă o revistă profesională şi nu numai informaţiile „de pe net“.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.