TVR 3. „Caravana de la Cluj“ poposeşte în
lumea peşterilor, împreună cu unul dintre cei mai pasionaţi exploratori ai
lumii subterane, clujeanul Iosif Viehman. O viaţă de om, iscoditoare şi
trepidantă, se află în centrul atenţiei. Elev al lui Emil Racoviţă
(întemeietorul biospeologiei, creator al primului institut de speologie din
lume), Iosif Viehman, în costum de neobosit investigator al adâncurilor, este
imaginea însăşi a tinereţii învingătoare. Telespectatorul, condus – destul de
rapid, din păcate – dintr-o peşteră într-alta, are de procesat concomitent şi
în timp record imagini extraordinare, suflet şi idei presărate în cuvintele
exploratorului.
Vestite monumente naturale apar în măreţia şi
misterul lor. Urme de om şi urme de urs străvechi. Peştera Vântului. Ursus spelaeus. Peştera
Urşilor. Rezervaţia ştiinţifică găzduieşte unul din puţinele schelete de urs complete,
păstrate „în conexiune anatomică“, o adevărată comoară ştiinţifică între cele
nouă existente în Europa. Dar s-au păstrat şi „urşi peste urşi“, adică schelete
peste schelete, rânduite astfel de înghesuiala mileniilor, ca şi de hiene.
13.000 de peşteri din Apusenii cu Pădurea
Craiului – „buricul carsturilor şi al peşterilor“ – primesc anual „un număr
uriaş de turişti“.
Ce legătură au peşterile cu jazz-ul? Legătura
este Iosif Viehman. Jazz-ul îi produce o „bucurie spirituală“. În copilărie,
tatăl, prim violonist al orchestrei din Cluj, l-a întrebat: „De ce asculţi
această muzică de tinichea?“. Dar imediat şi dânsul şi copilul au căzut de
acord că „dacă o faci cu artă, oricare muzică e bună“. (Nu la fel stau, oare,
lucrurile şi cu oricare profesie?) Ca elev timişorean, la Liceul „C.
Diaconovici Loga“, conduce formaţii de jazz, organizează concerte, ceaiuri
dansante. Dar... „Când Truman şi Stalin se supără, se desfiinţează tot ce-i
jazz.“ Speologul Iosif Viehman va continua, totuşi, pe cont propriu, din ce în
ce mai strâns, relaţia cu jazz-ul, câştigându-şi o reputaţie binemeritată.
Cea mai mare fericire a sa este că visul lui
Racoviţă, ca biospeologia să devină materie de studiu, s-a împlinit. Ţine
conferinţe despre „Lumea peşterilor“, ilustrate, ca şi filmul documentar pe
care îl privim, cu muzică jazz. „Speologia e un amestec de ştiinţă, sport şi
aventură“, consideră Iosif Viehman. Într-o expediţie, „puteai da peste comoara
lui Darius, te puteai întâlni cu un râu subteran, intrai în contact direct cu
necunoscutul“. Ştiinţa – da, ştiinţa – rămâne, totuşi, scopul major.
Realizatorii „Caravanei de la Cluj“ ne-au
prezentat, în felul acesta, captivant, viaţa şi crezul unui om. Pe alte
posturi, dincolo, adică mult mai jos de „ştiinţă, sport şi aventură“, o doamnă
frumos machiată ne anunţă că şi-a refăcut – a n-a oară – viaţa cu fostul
soţ sau cu altcineva, iar o alta, încă şi mai şturlubatică, vrea să ne convingă
că o duce extrem de bine şi după divorţ. Aveam, aşadar, cu toţii, o mare,
tulburătoare, problemă în privinţa doamnelor, dar uite că ne-am liniştit.
Ne-a liniştit vocea lui Alexandru Mironov,
promovând tehnologia 4D care conferă o ergonomie de vis telefoniei mobile, face
posibile transferuri de date la viteze inimaginabile, comunicare fără oprelişti,
încărcări/descărcări de filme, rezolvarea unor probleme de telemedicină... Păcat
că promovarea tehnologiei 4D are loc doar în pauza publicitară, care sfâşie
dureros expunerea dramatică a problemelor – de interes mondial – ale doamnelor. 
