Newsflash
Cultură

Performanţele stagiunii bucureştene

de Anca FLOREA - mar. 11 2015
Performanţele stagiunii bucureştene
La sfârşit de ianuarie comentam recitalul prin care pianista Karina Şabac a revenit, după ani buni, pe podiumul Ateneului, cântând în compania violoncelistului austriac Knut Weber, interpreta convingându-ne că este o excelentă cunoscătoare a manierei de abordare a muzicii contemporane. Câteva săptămâni mai târziu, pianista a evoluat în cadrul stagiunii Orchestrei Naţionale Radio, în care a optat pentru Concertul nr. 20 de Mozart – partitură clasică prezentată într-o viziune modernă. A fost o versiune echilibrată, perfect controlată, într-un dialog bine coordonat cu orchestra, dar, sinceră să fiu, am preferat maniera în care a rezolvat cadenţele, cu fineţe şi aplomb, departe de transparenţa spumoasă, cu o anume robusteţe a expresiei – o concepţie care a plăcut însă publicului.
Lucrarea a fost precedată de un alt celebru opus mozartian – uvertura operei „Don Giovanni“. Orchestra, cu Tiberiu Soare la pupitru, a sunat bine, dar fără un relief anume, destul de „neutru“ şi apatic. În suita „Şeherazada“ de Rimski-Korsakov, prezentată după pauză, diferenţa de tratare a fost pregnantă însă, lăsând impresia că ampla partitură a avut prioritate în repetiţii, celelalte fiind lăsate să „curgă“ de la sine. Gestica dirijorului a devenit mult mai implicată, solicitând desfăşurări generoase, planuri expresive contrastante, cu secţiuni discrete sau explozive bine conturate. Paleta coloristică bogată, care sugera o atmosferă de basm cu amprentă orientală, a fost pusă în valoare şi prin solourile instrumentale bine susţinute (păcat că a fost menţionat doar concert-maestrul Virgil Zvorişteanu, deşi ar fi meritat din plin şi suflătorii şi chiar violoncelistul).
Două zile mai târziu, tot sub cupola Ateneului, o sală plină a urmărit un demers cu totul aparte, asistând la „naşterea“ unui minunat ansamblu. Se ştie că, în urmă cu câţiva ani, reputatul violoncelist Marin Cazacu a avut extraordinara idee de a înfiinţa Orchestra Română de Tineret, alcătuită din cei mai buni (foarte) tineri instrumentişti, selectaţi de el însuşi din întreaga ţară, care, sub conducerea dirijorului Cristian Mandeal, s-a impus cu strălucire încă de la concertul inaugural, uimind şi entuziasmând cu fiecare nouă apariţie pe podium, la Ateneul Român, Casino Sinaia sau Berlin, Roma.
Preocupat constant de formarea şi promovarea talentelor reale, Marin Cazacu a inclus ansamblul şi în stagiunea estivală sau în alte proiecte de anvergură. Din 2011, devenind membru al Federaţiei europene a orchestrelor de tineret, a oferit publicului nostru posibilitatea de a descoperi fie în cadrul „stagiunilor Magic“, fie în Festivalul „Enescu şi muzica lumii“ de la Sinaia, formaţii similare din Polonia, Franţa sau Spania. Anul trecut a invitat şi Orchestra de Tineret din Republica Moldova (foto), creată şi dirijată de Gabriel Bebeşelea, care a surprins, la rândul său, prin calitatea instrumentiştilor şi prin sunetul calitativ al ansamblului.
Marin Cazacu, din 2014 director al Centrului naţional de artă „Tinerimea română“ din Bucureşti, şi-a dorit să realizeze o orchestră care să-i alăture pe tinerii din cele două ansambluri. Demersul s-a concretizat, la mijloc de februarie, într-un concert al... Orchestrei de tineret România-Moldova, derulat în colaborare cu „Tinerimea română“, cu sprijinul Ministerului Culturii şi al Ambasadei Republica Moldova la Bucureşti.
Emoţionat şi fericit, artistul-profesor-manager Marin Cazacu a subliniat, în cuvântul său, faptul că în acea seară asistam la un eveniment istoric, o premieră în lumea noastră muzicală (şi nu numai), prin „naşterea“ acelei orchestre ce reunea cei mai buni muzicieni din ambele ţări, cu vârste între 17 şi 25 de ani, sub bagheta aceluiaşi Cristian Mandeal. Cei care au făcut ca sala Ateneului să fie arhiplină s-au convins de calitatea excepţională a orchestrei care, pentru primul său program, a propus pagini celebre, foarte diferite stilistic, atractive pentru un public eterogen şi extrem de ofertante pentru punerea în valoare a interpreţilor.
În uvertura operei „Răpirea din serai“, încă de la primele măsuri, orchestra a încântat prin supleţea sonoră, omogenitate şi fluenţă, prin incisivitatea atacurilor şi apropierea de stilul specific mozartian. Trecând apoi la gravitatea, dramatismul şi strălucirea din Uvertura „Egmont“ de Beethoven, a continuat cu suprafeţe difuze, poate uşor misterioase, şi explozia ritmurilor alerte şi a alămurilor în uvertura operei „Wilhelm Tell“ de Rossini. Această cuceritoare pagină din urmă a lăsat locul unor partituri româneşti de cu totul altă factură: „Vals“ de Doga, lejer, melodios, scris în maniera muzicii de film şi două dintre schiţele simfonice de Rogalski – „Înmormântare la Pătrunjel“ şi „Paparudele“. Toate, într-o orchestraţie elevată, combinaţii metro-ritmice destul de complicate, dar rezolvate excelent şi cu ecouri din cântecele de periferie a oraşului, punctate de un umor subtil.
Piesa de rezistenţă a fost poemul simfonic „Preludiile“ de Liszt, superb interpretat, într-o acumulare bine gradată, trecând de la sonurile abia sugerate la desfăşurările generoase, cu fraze largi, încărcate în cel mai pur spirit romantic, cu teme reliefate pregnant, pentru a culmina în apoteoza finală, totul într-o unitate ideatică şi interpretativă fără reproş. Corzile au avut densitate şi un sunet rotund, bogat, suflătorii au fost impecabili, asemenea percuţiei. Implicarea şi plăcerea cu care au cântat tinerii instrumentişti s-a regăsit în vibraţia interioară a discursului, anvergura şi precizia construcţiei clar „desenate“, dar mai ales în expresivitatea impresionantă ce a caracterizat întreaga evoluţie din acea primă seară „împreună“. Solourile au convins, încă o dată, că fiecare membru al orchestrei este, în sine, un excelent muzician, reuşind însă o integrare perfect coordonată în cerinţele de ansamblu, ce a stârnit admiraţia şi chiar entuziasmul spectatorilor, răsplătiţi cu două bisuri de efect – o polcă de Strauss şi reluarea secţiunii finale din uvertura rossiniană.
Marin Cazacu, cel care a conceput proiectul cu o dăruire şi o capacitate managerială aparte, precum şi toţi cei implicaţi în concretizarea ambiţiosului demers „de suflet“, au trăit din plin bucuria reuşitei în plan organizatoric, dar mai ales în plan artistic. Orchestra, după doar câteva repetiţii, a cântat minunat, impunându-se ca un ansamblu de reală valoare, alcătuit din tineri preocupaţi vizibil ca demersul lor să fie „la înălţime“, micile stângăcii ale începutului trecând aproape neobservate de publicul care, cu siguranţă, va păstra în memorie acea seară.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe