Newsflash
Cultură

Perenitatea ingenuităţii lirice

de Dr. Mihail MIHAILIDE - iun. 6 2013
Perenitatea ingenuităţii lirice
   Mă „plimb“ prin grădina doamnei doctor Silvia Ionescu-Goga, prin Grădina care cântă – noua sa plachetă de versuri (2013) – fără pretenţia criticului, specialist în diagnoze literare şi aşezări pe trepte valorice a autorilor, critic care, de altfel, nici nu sunt, ci cu plăcerea pură a cititorului de poezie, în cazul de faţă culegător de metafore-flori din paradisul liric al poetei. Încercarea de a nota câteva impresii dintr-o astfel de plimbare solitară (cum se cere când citeşti poezie) şi visătoare (fără trimitere la reveriile lui J.-J. Rousseau!) îmi este facilitată de autoarea însăşi, care a simţit nevoia să-şi justifice demersul creator. Anume, chiar din prima pagină a volumului, în cele câteva rânduri (şi ele) cu rime împere­cheate, se destăinuie: „Vreau să scriu despre tot ce îndră­gesc,/Să pun să cânte versuri despre tot ce iubesc,/Să şterg lacrimi pe obraze furişate,/Să răsară zâmbete pe feţe-nse­ninate“. În acest fel, „(...) Să sper că tot ce e frumos în lumea noastră/Poate izgoni toată ura voastră!“ (În loc de prefaţă).
   Cine a avut şansa rară a copilului de a trăi în preajma unei livezi în anotimpul renaşterii şi al speranţei va înţelege de ce poeta a găsit potrivit titlul Ninsoare de mai şi va fi încercat de emoţie când versurile ce urmează îi vor sugera o imagine de mult pierdută în timp: „Vişinul înalt, bogat înflorit/Ninge cu petale albe peste tot ce-i înverzit,/Peste pajiştea smălţată cu flori colorate,/Peste brazdele cu narcise delicate,/Peste merii cu boboci alb-roz de floare,/Boboci ce s-or deschide curând la soare./Vântu-amestecă petale, fulgi albi prin grădină,/Parcă ar ninge ăn mai, sub bolta senină!“. Dar stratul acesta curat ca vălul de mireasă e pieritor – cu înţelegere dar regret o spune autoarea: aşa cum sunt clipele de care nu ştim să ne bucurăm iar ele „trec şi nu mai vin“. Adevărate ode închină poeta: teiului („Au înflorit teii, în culoarea mierii,/Pe altarul verii“), pinului (văzut ca un preot al grădinii), mestecenilor, magnoliei („Regină a grădinii mele“) sau unor mirifice grădini din Apremont-sur-Allier (superbă localitate rurală aşezată în vecinătatea Loarei), din sate provensale („Cu pieţe mici cu clinchet de fântână, cu ziduri de piatră bătrână“)...
   Spiritul riguros al omului de ştiinţă – Silvia Ionescu-Goga este un cunoscut oncolog, pe care îl dublează acum poetul – face ca acesta să-şi ordoneze tematic materia, pe capitole. Şi, dacă grădina cu flori prin care nostalgic m-am „preumblat“ este şi denumirea primului dintre acestea, următoarele se numesc: Amintiri, Senin, Porţi deschise (Anotimpuri) şi Miracole. Sigur, nu mă voi putea referi la toate capitolele şi poemele cuprinse; ar fi o probă de egoism din partea mea, dacă n-aş lăsa şi altor cititori plăcerea descoperirii frumu­seţii versurilor cu ritm şi rimă, a versului clasic, adică nepie­ritor, apropiat de cânt (de unde, probabil, şi titlul pla­chetei). Or, pledoaria sus­ţinută de poetă, sub­sumată poemelor sale, este tocmai aceea care susţine genero­zitatea, bunătatea, frumuse­ţea şi respinge duşmănia şi adversităţile de toate felurile, care, în zilele noastre, ne fac a nu mai fi în stare să ne bucurăm de seninul unei dimineţi, de culorile toamnei şi de mires­mele florilor. Din Amintiri, reţin atenţia versurile oximoronice: „Eram dintre tinerii care citeau şi spuneau poveşti/Şi nu ne plictiseam de vraja lor de basme-mpără­teşti/Sunt poveşti despre jocuri nebune cu bulgări de zăpadă,/Iubirea părea mai tandră, mai caldă“. Poeta dedică strofe Angelei Gheorghiu (Poem pentru o voce), maestrului Ştefan Gheorghiu: „Pentru cel ce-a sădit germenii unei flori,/Din care au răsărit sunete de măiestrite viori“ şi Anei Blandiana, cea care – îmi amintesc – i-a lansat cu bunăvoinţă şi căldură volumul debutului, în urmă cu doi-trei ani. Mărţişor I are sonuri de vers popular: „Pe un fir roşu e iubire,/Pe-un fir alb e fericire/Şi-mpletite amândouă,/Ţes un cânt de casă nouă“. Continuând lectura asociezi, poate nu întâmplător, poezia Silviei Ionescu-Goga acelor creaţii luminoase, optimiste, adesea, de o veselie cuceritoare, ale pictorilor „naivi“, neîncorsetaţi de regulile artei plastice (în poezie, de regulile prozodiei), caracterizaţi prin ingenuitate şi dorinţa de comuniune cu mediul natural înconjurător. S-ar putea ca această candoare să fie doar aparentă, pentru că autoarea simte „tristeţea dulce-amară a amintirii/Şi durerea că nu poţi schimba ordinea firii“ (Porţi deschise).

 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe