Zilele acestea, bucureștenii pot vizita două expoziții de
excepție. La Galeriile de Artă ale Teatrului Național (TNB) și-au dat întâlnire
păunii regali ai maestrului Viorel Mărginean și cocoșii păcătoși din ograda de
la Bulzești a lui Marin Sorescu. Ca să se odihnească, poetul – care-și
cheltuise cu cărțile o groază de ani –, s-a apucat pe la începutul anilor ’90
să picteze.
Marin Sorescu a avut o primă expoziție la Salonul Artelor de la
Cercul Militar Național în anii ’90. Lucrările lui și-au urmat drumul prin
muzee și galerii de artă românești și fără el: la Craiova, Râmnicu Vâlcea,
Brașov, Sibiu, și acum, iată, la Teatrul Național din Capitală. În aceeași sală
de expoziție își înfoaie coada păunii eleganți cu căpșorul cât o nucă ai
marelui maestru pictor contemporan Viorel Mărginean. Lucrările sale sunt de
mult timp deja expuse la Muzeul Național de Artă al României. Pictorul
academician Viorel Mărginean este cel mai bine cotat artist contemporan român.
Răspunsul este deci: da, se poate trăi elegant din artă, dacă Arta te
recunoaște ca fiind de-al ei!
Asocierea a doi mari creatori români de artă și cultură în
incinta Teatrului Național este cum nu se poate mai inspirată. De dincolo de
noapte, Marin Sorescu își trimite peste lume cântul de cocoși, când steaua stă
să răsară peste taina tălmăcită încă o dată în poveștile satului românesc. Dar
amândoi artiștii își trag sevele artistice din lumea rurală. În timp ce Viorel
Mărginean este ardelean din satul Cenade, al zecelea copil al unei familii de
români blagosloviți de viață cu viață, Marin Sorescu era oltean, al cincilea
din cei șase copii cât avea mama lui rămasă văduvă la 37 de ani, când viitorul
mare poet abia împlinea trei ani.
În același timp, la sala „Theodor Pallady” a Bibliotecii
Academiei Române, expune pictură fiul maestrului Viorel Mărginean: Alexandru
Ioan Mărginean. Vernisajul expoziției sale, „Coincidentia oppositorum”, a
reunit în seara zilei de marți, 14 noiembrie, un mare număr de participanți de
toate vârstele. Mulți studenți – semn bun! Mulți confrați – semn foarte bun! Și
un public per ansamblu eterogen.
Născut la 24 ianuarie 1969, Alexandru Ioan Mărginean este doctor
în estetica artelor plastice din anul 2007 și lector universitar la catedra
modă și design vestimentar din cadrul Universității Naționale de Artă
București. A participat până în prezent la mai multe expoziții de grup și
personale – Torino, Blaj, Viena, Mogoșoaia, Roma, București. Are lucrări de for
public (mozaic și relief piatră) la Iași și Constanța, grafică de carte și de
revistă și ambientare de spații interioare (Spitalul de Urgență Floreasca).
Lucrările din actuala expoziție „vorbesc” despre un artist de
forță, în ale cărui pânze culoarea pare un chiot de soare-n răsărit, clocot de
seve grele de amurguri sângerii și dans de nimfe prin luminiș de pădure, când
în miezul adânc de noapte Luna își ascute tăișul de seceră.
Ce au în comun cei trei artiști? Tustrei apropie prin arta lor
satul cu povești de altădată. Zilele acestea, Teatrul Național își deschide
ferestrele albastre ca să intre prin ele cântecul stelelor, ca tot atâtea basme
colorate de mâna unor creatori cu suflete de copii. În același timp, Academia
Română primește, sub geniul tutelar al lui Theodor Pallady, pe un nou Alexandru-Ioan,
unificator și continuator al dinastiei de Mărgineni ajunși pe treapta cea mai
însorită a artei românești contemporane.
