A judeca (pe cineva) e cel mai grav dintre păcate, consideră Oreste, şi „dacă nu-l faci pe acesta, pentru toate celelalte păcate vei fi iertat“. Nici noi nu-l vom judeca pe el, ci doar vom încerca să-i înţelegem spusele şi aluziile de care a făcut uz în dialogul pe care l-a purtat într-un fel cu gazda şi într-alt fel cu noi. Pentru că, se ştie, tot ce ni se prezintă pe micul ecran vrea să stârnească reacţii în noi, telespectatorii, cea mai importantă dintre reacţii fiind aceea de a deveni „cumpărători“ fideli ai postului, care, fascinaţi de ceea ce văd, uită să mai umble brambura cu telecomanda.
   Ce credem, aşadar, că voia să ne spună dialogul de pe ecran? Tot felul de lucruri utile. Pentru toate vârstele. Nu-i bine, de exemplu să te expui presei ca Drăguleştii sau ca Moculeştii, să povesteşti în faţa camerelor de luat vederi „toate promiscuităţile“ în care s-a transformat, marea, iniţiala ta poveste de dragoste. De ce nu-i bine? Către cei care credeau că e bine: nu-i bine să-ţi speli rufele murdare în public pentru că te descarci energetic, de energiile negative, dar le trimiţi nepoliticos, lipsit de bun-simţ şi ineficient – până la urmă – telespectatorilor care ţi le vor restitui aproape instantaneu, amplificate, şi iar te încarci. (...)