Ajuns, ca de obicei, punctual la cititori, nr. 56 al publicaţiei trimestriale Buletinul
Asociaţiei Balint propune şi de astă dată un sumar ce conţine o variată
tematică din domeniile psihiatriei, psihosomaticii, psihopatologiei, conectată,
în bună măsură, la obiectivele acestei grupări privind, între altele,
introducerea spiritului balintian, prin continua formare psihologică a celor ce
aderă la respectivul concept.
În virtutea simţului colegial ce-i animă pe
membrii Asociaţiei, dr. Crina Roman şi prof. dr. Dan L. Dumitraşcu (Clinica
medicală 2, UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca), autorii articolului „Cercetări
actuale în psihosomatică“, aflat în deschiderea numărului, îşi anunţă, de la
început, cititorii: „Ca în fiecare an, conform tradiţiei, avem plăcerea de a vă
prezenta câteva din cercetările actuale discutate la simpozionul european de
psihosomatică“. De fapt, e vorba de două prestigioase reuniuni europene din
domeniul anunţat în titlu – a 15-a întrunire a asociaţiei de profil şi a 29-a
conferinţă continentală a cercetătorilor din această specialitate – care s-au ţinut
la Aarhus (Danemarca). Dintre subiectele de actualitate abordate acolo, cei
doi specialişti clujeni s-au oprit la câteva, precum: sensul suportului emoţional
la pacienţii cu durere cronică de spate; mecanismul psihologic şi cel nervos al
dimensiunii afective a durerii la bolnavii cu asemenea suferinţă cronică
neexplicată; cauze de deces la persoanele cu boli somatoforme; asocierea
dintre alterarea activării axelor fiziopatologice care intervin în situaţii de
stres şi existenţa simptomelor somatice funcţionale specifice; sindromul de
intestin iritabil postinfecţios; oboseala cronică (cu accent pe fatigabilitatea
postefort); sindromul stresului corporal (o nouă entitate intens discutată în
lumea specialiştilor); asocierea bidirecţională dintre obezitate şi riscul de
depresie (ale cărei mecanisme încă nu sunt cunoscute) ş.a. Prezentările aduc
informaţii valoroase mai ales pentru cei preocupaţi de cercetarea pe tărâmul
psihosomaticii.
„Ethnopsychiatrie
et psychiatrie transculturelle, une nouvelle chance pour notre discipline?“
îşi titrează, incitant, articolul dr. Jean-Yves Feberey, psihiatru şi
psihanalist din Nice–Breil-sur-Roya, regiunea Provence–Alpes–Côte d’Azur (Franţa).
Care porneşte de la ideea că, întrucât în psihiatrie se oglindeşte societatea,
cu temerile şi slăbiciunile ei, în experienţa sa profesională el se bizuie mult
pe etnopsihanaliză şi pe psihiatrie transculturală, deoarece „mi s-a părut
întotdeauna ca evident faptul că munca medicului, dar mai ales a psihiatrului
implică recunoaşterea şi, pe măsura posibilului, cunoaşterea cât de cât a
culturii căreia îi aparţin pacienţii săi“. Şi asta cu atât mai mult cu cât
migraţia este o caracteristică a vremurilor actuale, iar internetul a făcut din
„satul global“ o realitate, din care cauză se întâlnesc tot mai mulţi pacienţi
veniţi din alte culturi. Acest lucru – consideră autorul – este un avantaj, căci
îi ajută pe medici nu numai să cunoască alte culturi, dar şi să reflecteze
asupra ansamblului propriilor valori, concepţii, credinţe, comportamente. Este
doar unul din motivele pentru care dr. Feberey consideră etnopsihiatria ca o
nouă deschidere spre viitor a profesiei sale, capabilă să îmbogăţească practica
psihiatrului.
Nu demult, a avut loc la Cluj-Napoca o serie
de workshopuri conduse de renumitul specialist în art-terapie dr. Joseph J.
Moreno, director al Institute of Creative Arts Terapies de pe lângă
Universitatea „Marville“, din Saint Louis (SUA), invitat să prezinte o serie de
elemente ce ţin mai ales de acea metodă de psihoterapie de grup care e
psihodrama, creată de tatăl oaspetelui, dr. Jacob L. Moreno. Psiholog şi
psihoterapeut din centrul universitar de pe Someşul Mic, Butyka Enikö-Éva a
participat la acele „ateliere de creaţie“ (respectiv, de meloterapie, terapie
prin dans, terapie prin desen), expunând apoi experienţa acumulată în articolul
„Elemente de art-terapie prin prisma teoriei moreniene a acţiunii“. Impresionată
de cele văzute acolo, autoarea consideră că elementele de art-terapie au un
efect benefic asupra autoexprimării, oferind un prilej optim dezvoltării
deprinderilor. Ca atare, „jocul poate deveni astfel «calea regală» a cunoaşterii
şi autocunoaşterii“.
Deosebit de interesant sub aspect teoretic,
dar şi de util din punct de vedere practic este articolul despre „Terapia
personalităţii borderline“, semnat de dr. Szabó Ildikó, de la Departamentul de ştiinţe
comportamentale al Universităţii din Debreţin (Ungaria). Tulburarea de
personalitate borderline – arată autoarea – este cea mai frecventă dintre
dezechilibrele ce ajung în clinica de psihiatrie. Tratamentul acestei afecţiuni
este dificil şi se caracterizează printr-o rată mare a recidivei, inclusiv a
ideilor suicidare. Principalul demers terapeutic în această afecţiune este
psihoterapia, completată, la nevoie, cu farmacoterapie simptomatică. Iar
printre aceste măsuri, consideră dr. Szabó, gestionarea comportamentului
suicidar trebuie să fie prima prioritate în tratament. Articolul prezintă o
serie de metode de tratare a pacienţilor cu borderline, apoi unele strategii
generale de tratament, inclusiv diverse tehnici specifice ş.a.
Continuând şi dezvoltând cumva unele aspecte
abordate în textul anterior, articolul despre „Atitudinea terapeutică în
suicid“, elaborat de dr. Alexandru Tiugan (Catedra de psihiatrie a UMF Craiova)
şi dr. Claudia Tiugan (Clinica de psihiatrie a Spitalului Clinic de Urgenţă
„Dr. Ştefan Odobleja“ din acelaşi municipiu), se ocupă de acele tulburări de
personalitate de tip borderline în care, frecvent, se pot întâlni tentative
suicidare repetate. Ţinând seama de faptul că sinuciderea este acum a opta cauză
de deces în lume, autorii atrag atenţia, chiar de la început, că „ideaţia
suicidară şi planul suicidar reprezintă urgenţe psihiatrice“. Mai ales că sunt
foarte multe tulburările psihice în care, în orice moment, poate să apară
raptusul suicidar. Iată de ce este importantă identificarea acelui factor de
risc ce poate duce la actul suicidar. Articolul se ocupă de antecedentele
tentativei sinucigaşe, dar şi de tratamentul preventiv ale unui asemenea act,
arătând, între altele, că utilizarea substanţei antipsihotice însoţită de
supravegherea pacientului poate da rezultatele scontate. Cei doi specialişti
craioveni atrag atenţia şi că uzul de alcool reprezintă o patologie deloc
neglijabilă la cei ce au tendinţa de a recurge la asemenea gesturi disperate.
În general, în faţa oricărui caz se recomandă evaluarea potenţialului
psihopatologic şi abordarea lui complexă în funcţie de tulburarea psihiatrică şi
de vulnerabilităţile biopsihosociale ale pacientului.
