Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  CULTURĂ  »  Cultură

Paradigme ale psihopatologiei

Viața Medicală
Dan LĂZĂRESCU miercuri, 20 februarie 2013
   Ajuns, ca de obicei, punctual la cititori, nr. 56 al publicaţiei trimestriale Buletinul Asociaţiei Balint propune şi de astă dată un sumar ce conţine o variată tematică din domeniile psihiatriei, psihosomaticii, psihopatologiei, conectată, în bună măsură, la obiectivele acestei grupări privind, între altele, introducerea spiritului balintian, prin continua formare psihologică a celor ce aderă la respectivul concept.
   În virtutea simţului colegial ce-i animă pe membrii Asociaţiei, dr. Crina Roman şi prof. dr. Dan L. Dumitraşcu (Clinica medicală 2, UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca), autorii articolului „Cercetări actuale în psihosomatică“, aflat în deschiderea numărului, îşi anunţă, de la început, cititorii: „Ca în fiecare an, conform tradiţiei, avem plăcerea de a vă prezenta câteva din cercetările actuale discutate la simpozionul european de psihosomatică“. De fapt, e vorba de două prestigioase reuniuni europene din domeniul anunţat în titlu – a 15-a întrunire a asociaţiei de profil şi a 29-a conferinţă continentală a cercetătorilor din această specialitate – care s-au ţinut la Aarhus (Danemarca). Dintre subiec­tele de actualitate abordate acolo, cei doi specialişti clujeni s-au oprit la câteva, precum: sensul suportului emoţional la pacienţii cu durere cronică de spate; mecanismul psihologic şi cel nervos al dimensiunii afective a durerii la bolnavii cu asemenea suferinţă cronică neexpli­cată; cauze de deces la persoanele cu boli somatoforme; asocierea dintre alterarea activării axelor fiziopatologice care intervin în situaţii de stres şi existenţa simptomelor somatice funcţionale specifice; sindromul de intestin iritabil postinfecţios; oboseala cronică (cu accent pe fatigabilitatea postefort); sindromul stresului corporal (o nouă entitate intens discutată în lumea specialiştilor); asocierea bidirecţională dintre obezitate şi riscul de depresie (ale cărei mecanisme încă nu sunt cunoscute) ş.a. Prezentările aduc informaţii valoroase mai ales pentru cei preocupaţi de cercetarea pe tărâmul psihosomaticii.
   „Ethnopsychiatrie et psychiatrie transculturelle, une nouvelle chance pour notre discipline?“ îşi titrează, incitant, articolul dr. Jean-Yves Feberey, psihiatru şi psihanalist din Nice–Breil-sur-Roya, regiunea Provence–Alpes–Côte d’Azur (Franţa). Care porneşte de la ideea că, întrucât în psihiatrie se oglindeşte societatea, cu temerile şi slăbiciunile ei, în experienţa sa profesională el se bizuie mult pe etnopsihanaliză şi pe psihiatrie transculturală, deoarece „mi s-a părut întotdeauna ca evident faptul că munca medicului, dar mai ales a psihiatrului implică recunoaşterea şi, pe măsura posibilului, cunoaşterea cât de cât a culturii căreia îi aparţin pacienţii săi“. Şi asta cu atât mai mult cu cât migraţia este o caracteristică a vremurilor actuale, iar internetul a făcut din „satul global“ o realitate, din care cauză se întâlnesc tot mai mulţi pacienţi veniţi din alte culturi. Acest lucru – consideră autorul – este un avantaj, căci îi ajută pe medici nu numai să cunoască alte culturi, dar şi să reflecteze asupra ansamblului propriilor valori, concepţii, credinţe, comportamente. Este doar unul din motivele pentru care dr. Feberey consideră etnopsihiatria ca o nouă deschidere spre viitor a profesiei sale, capabilă să îmbogăţească practica psihiatrului.
    Nu demult, a avut loc la Cluj-Napoca o serie de workshopuri conduse de renumitul specialist în art-terapie dr. Joseph J. Moreno, director al Institute of Creative Arts Terapies de pe lângă Universitatea „Marville“, din Saint Louis (SUA), invitat să prezinte o serie de elemente ce ţin mai ales de acea metodă de psihoterapie de grup care e psihodrama, creată de tatăl oaspetelui, dr. Jacob L. Moreno. Psiholog şi psihoterapeut din centrul universitar de pe Someşul Mic, Butyka Enikö-Éva a participat la acele „ateliere de creaţie“ (respectiv, de meloterapie, terapie prin dans, terapie prin desen), expunând apoi experienţa acumulată în articolul „Elemente de art-terapie prin prisma teoriei moreniene a acţiunii“. Impresionată de cele văzute acolo, autoarea consideră că elementele de art-terapie au un efect benefic asupra autoexprimării, oferind un prilej optim dezvoltării deprinderilor. Ca atare, „jocul poate deveni astfel «calea regală» a cunoaşterii şi autocunoaşterii“.
   Deosebit de interesant sub aspect teoretic, dar şi de util din punct de vedere practic este articolul despre „Terapia personalităţii borderline“, semnat de dr. Szabó Ildikó, de la Departamentul de ştiinţe comportamentale al Universităţii din Debreţin (Ungaria). Tulburarea de personalitate borderline – arată autoarea – este cea mai frecventă dintre dezechilibrele ce ajung în clinica de psihiatrie. Tratamentul acestei afecţiuni este dificil şi se caracterizează printr-o rată mare a recidivei, inclusiv a ideilor suicidare. Principalul demers terapeutic în această afecţiune este psihoterapia, completată, la nevoie, cu farmacoterapie simptomatică. Iar printre aceste măsuri, consideră dr. Szabó, gestionarea comportamentului suicidar trebuie să fie prima prioritate în tratament. Articolul prezintă o serie de metode de tratare a pacienţilor cu borderline, apoi unele strategii generale de tratament, inclusiv diverse tehnici specifice ş.a.
   Continuând şi dezvoltând cumva unele aspecte abordate în textul anterior, articolul despre „Atitudinea terapeutică în suicid“, elaborat de dr. Alexandru Tiugan (Catedra de psihiatrie a UMF Craiova) şi dr. Claudia Tiugan (Clinica de psihiatrie a Spitalului Clinic de Urgenţă „Dr. Ştefan Odobleja“ din acelaşi municipiu), se ocupă de acele tulburări de personalitate de tip borderline în care, frecvent, se pot întâlni tentative suicidare repetate. Ţinând seama de faptul că sinuciderea este acum a opta cauză de deces în lume, autorii atrag atenţia, chiar de la început, că „ideaţia suicidară şi planul suicidar reprezintă urgenţe psihiatrice“. Mai ales că sunt foarte multe tulburările psihice în care, în orice moment, poate să apară raptusul suicidar. Iată de ce este importantă identificarea acelui factor de risc ce poate duce la actul suicidar. Articolul se ocupă de antecedentele tentativei sinucigaşe, dar şi de tratamentul preventiv ale unui asemenea act, arătând, între altele, că utilizarea substanţei antipsihotice însoţită de supravegherea pacientului poate da rezultatele scontate. Cei doi specialişti craioveni atrag atenţia şi că uzul de alcool reprezintă o patologie deloc neglijabilă la cei ce au tendinţa de a recurge la asemenea gesturi disperate. În general, în faţa oricărui caz se recomandă evaluarea potenţialului psihopatologic şi abordarea lui complexă în funcţie de tulburarea psihiatrică şi de vulnerabilităţile biopsihosociale ale pacientului.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC