Biblioteca din pod
După
terminarea Facultăţii de medicină şi un scurt stagiu la spitalul londonez „St.
Thomas“, William Somerset Maugham îşi pune problema să se decidă între medicină
şi literatură. Aşa cum afirmă în cartea sa „Bilanţ“, un fel de autobiografie
scriitoricească, amândouă nu pot fi servite împreună, aşa că se dedică în
totalitate celei de a doua. Despărţirea de medicină este un divorţ după care soţii
rămân în continuare apropiaţi. Acest lucru se vădeşte în minunatul său roman cu
subiect medical: The painted veil (Vălul
pictat). Traducerea în limba franceză găseşte un titlu mai adecvat acţiunii din
carte: La passe dangereuse (Trecătoarea
periculoasă).
Teza
romanului este misionarismul medical. Doctorul Walter Lane se oferă voluntar să
combată o epidemie de holeră în China şi sucombă, în final, în lupta cu
microbii. Soţia sa, care nu-l iubeşte, ci, mai mult, îl înşală, este silită, ca
pedeapsă, să-l întovărăşească în misiunea îndepărtată şi plină de privaţiuni,
unde descoperă, prea târziu, adică atunci când sucombă răpus de vibrionul
holeric, frumuseţea morală a seriosului, timidului, ştersului, modestului şi
idealistului doctor de laborator. În subsidiar, soarta acestuia reflectă
consecinţele neglijării familiei în favoarea dedicării pe care medicina o cere
uneori irezistibil. Romanul debutează cu scena în care, întorcându-se pe neaşteptate
din laboratorul care-l ţinea prea multă vreme departe de soţie, o surprinde
prin crăpătura uşii în braţele unui amant. Se retrage decent, fără a fi
observat, dar o pedepseşte scoţând-o din societatea funcţionarilor
guvernamentali din Hong Kong, pentru a o duce într-o îndepărtată provincie unde
ceruse să conducă un spital în mijlocul unei epidemii de holeră. Acest
misionarism medical s-a manifestat şi la unii medici români care au cerut să
fie repartizaţi la dispensare medicale din locuri greu accesibile (de exemplu
Delta Dunării în cazul doctorului Caius Mihailă).
Poate
mai celebru este un alt roman al lui Somerset Maugham: The moon and six pence (Luna şi doi bani jumate) pentru că eroul
principal este genialul pictor Paul Gauguin. Aici, misterul transformării funcţionarului
de bancă în pictor aventurier este relevat psihologic ca o criză a jumătăţii
vieţii. În Franţa, aceasta se numeşte „le demon de midi“ şi este descrisă de
Paul Bourget în romanul cu acelaşi nume, inspirat de faptul că unii călugări
intraţi la mânăstire în adolescenţă, o părăsesc şi fug în lume când împlinesc
patruzeci de ani. Ca un bun englez ce este, scriitorul găseşte subiecte epice
pe tot cuprinsul Imperiului Britanic.
În
nuvela Rain (Ploaia) este vorba de
deciderea morală a unui misionar ce încearcă să convertească prostituate aflate
în insulele Pacificului. Somerset Maugham a înfăţişat modificările psihologice
suferite de coloniştii englezi în posesiunile Asiei de Sud-Est prezentându-le fără
exagerări sentimentale, ci în spiritul bunului simţ englez. Interacţiunea cu o
populaţie având o mentalitate primitivă, străină, magică şi de neînţeles a
realizat uneori acel fenomen de contagiune psihică inexplicabil. Sub presiunea
izolării şi a climatului musonic, în contact cu superstiţiile localnicilor,
contagiunea face victime. Din fericire, această psihoză tranzitorie dispare de
cele mai multe ori odată cu reîntoarcerea în lumea civilizată.
Viaţa
mondenă a Londrei este redată în nuvela tradusă în limba franceză: Une femme des lettres (O femeie
scriitoare), în care se ghicesc cu uşurinţă începuturile literare ale Agathei
Christie. Fiindcă a venit vorba despre aceasta, interesant de ştiut este răspunsul
lui Somerset Maugham la 
întrebarea dacă personajele sale sunt reale sau
fictive. Scriitorul a răspuns nici da, nici nu, pentru că le-a profilat legând în
snopuri trăsăturile de caracter purtate de mai multe persoane diferite întâlnite.
Alt
personaj medical este psihiatrul pe care-l imaginează într-un sanatoriu de pe
Coasta de Azur, care aduce în vila sa de pe colină o tânără schizofrenică a cărei
boală fusese produsă de şocul incestului patern. În intenţia de a-şi convinge
pacienta că dragostea este un lucru frumos, care merită să fie trăit şi nu o
violenţă animalică, o înconjoară cu iubire şi bunătate. Dar recunoştinţa nu
vine odată cu vindecarea, pentru că pacienta îl părăseşte pentru societatea
veselă de pe Riviera.
Pătrunderea
psihologică a diversităţii infinite a caracterelor umane, redată cu sobrietate şi
bun-simţ englezesc, este rezultatul formării acestui medic care a studiat
filosofia la Heidelberg, a cunoscut Primul Război Mondial ca medic de ambulanţă,
la fel ca Georges Duhamel, şi care a renunţat la observaţia medicală a
trupurilor în favoarea observaţiei psihologice a caracterelor.
