Spaţiul urban pe care îl numim „acasă” se poate transforma în subiect de contemplaţie artistică atunci când este privit de un ochi avizat și sensibil, iar fotografia este modul prin care suntem la rândul nostru invitaţi să devenim părtașii unei percepţii diferite asupra lucrurilor și locurilor care ne înconjoară.

O perspectivă complet inedită „non-small cell” prodecan la Facultatea de Litere a Universităţii din București, de această dată în calitate de fotograf, într-un proiect care îmbină mai multe pasiuni ale sale: călătoriile, arhitectura, antropologia urbană și istoria. Expoziţia „Orașe în rezumat.

Pieţe din Europa și istoriile lor – un proiect de antropologie vizuală” poate fi vizitată în holul central al Palatului Suţu, și urmează să fie deschisă și la Accademia di Romania de la Roma, după ce a fost prezentată fizic la Dublin și virtual la Lisabona, Bruxelles, Istanbul și Baku.

Fotografiile expuse sunt realizate cu ajutorul unei drone, ele concentrându-se asupra pieţelor centrale ale orașelor vechi din Europa. Acestea sunt privite ca inima vie a orașelor, locurile unde s-a decis de-a lungul vremii soarta cetăţilor și a oamenilor acestora.

Ușor ameţitoare, călătoria aceasta ne arată totuși un nou punct de similitudine între spaţii separate geografic, oferindu-ne în același timp ocazia de a observa păienjenișul de străzi și piaţete ca și cum ar fi tușe atent meșteșugite așternute pe pânza unui pictor.

Înapoi în perioada interbelică

Institutul Maghiar din București ne așteaptă până la 4 decembrie a.c. să vizităm „Clujul vizibil. Orașul interbelic în fotografiile lui Orbán Lajos”, o surprinzătoare expoziţie care ne transportă în alte vremuri și ne dezvăluie farmecul lor. Fără să fi fost un fotograf profesionist, Orbán Lajos (1897–1972) a fost un pasionat autodidact al acestei arte.

A imortalizat cu inspiraţie și sensibilitate atât viaţa privată, cât și pe cea publică a urbei, cu locurile ei intens frecventate, unele recognoscibile cu ușurinţă chiar și privitorului de astăzi, dar și cu colţișoarele ascunse, rezervate doar câtorva privilegiaţi.

Pentru a întregi atmosfera de epocă, într-una din sălile institutului, curatoarea Melinda Blos-Jáni a recreat un interior decorat cu fotografii de familie, printre care observăm câteva ziare, în timp ce pe masă tronează proiectorul care ne invită la vizionarea unui film alb-negru, realizat de același Orbán Lajos.

Iar explicaţia cuvântului „vizibil” din titlu se referă la felul în care imaginile filtrate de camera obscură a aparatului de fotografiat scot în evidenţă detalii care altfel ar fi putut să-i scape unui trecător grăbit.

Având în vedere și experimentele cinematografice ale fotografului, vernisajul expoziţiei a marcat totodată și începutul celei de-a 14-a ediţii a Săptămânii filmului maghiar, care are loc până la 17 noiembrie. Proiecţiile vor avea loc în curtea Institutului, în aer liber, în prezenţa unui număr limitat de spectatori.