Peisajul publicistic medical s-a îmbogăţit
cu o valoroasă carte intitulată EXAMENUL
DE URINĂ DIN PERSPECTIVĂ CLINICĂ ŞI DE LABORATOR, a dnei conf. dr. Ligia Petrică, de la
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş“ Timişoara, sub a cărei
coordonare, un colectiv de zece cadre didactice de ridicată valoare ştiinţifică
a prezentat cele mai importante date clinice şi de laborator ale examenului de
urină, pentru medicul nefrolog şi nu numai.
Cartea s-a născut – după cum declară
colectivul de autori – din dorinţa de a se îmbunătăţi colaborarea dintre
medicul clinician şi medicul de laborator. Cele 14 capitole, pe parcursul a 419
pagini, acoperă cu multă competenţă şi claritate problematica examenului urinei
în depistarea şi stabilirea diagnosticului bolilor renale sau al afectării
rinichiului în cadrul bolilor sistemice.
Primele capitole se referă la
standardizarea recoltării urinei în vederea efectuării investigaţiilor de
laborator şi a tehnicilor necesare examenului de urină. Un capitol deosebit se
referă la interpretarea în context clinic a parametrilor biochimici urinari.
Capitolele următoare actualizează nivelul cunoştinţelor noastre privind
examenul microscopic al sedimentului urinar.
Un
alt capitol important se referă la principalele sindroame nefrologice, iar
capitolul de explorare de laborator al proteinuriilor urinare capătă o pondere
majoră în descrierea sindroamelor urinare.
La fel de precis şi clar este redactat şi
capitolul intitulat „Examenul microscopic al sedimentului urinar“, care rămâne în
continuare piesa de rezistenţă a diagnosticului nefrologic.
Coordonatoarea lucrării, dna conf. dr.
Ligia Petrică, dezvoltă în capitolul „Biomarkeri în patologia renală“ conceptul
de diagnostic precoce al AKI şi importanţa biomarkerilor în diagnosticul sigur şi
precoce al afectării renale, glomerulare sau tubulare.
Pornind de la ideea creşterii prevalenţei
diabetului zaharat şi a afectării renale în cursul diabetului zaharat,
coordonatoarea lucrării dedică un capitol separat mecanismelor albuminuriei în
diabetul zaharat şi importanţei microalbuminuriei ca metodă de detecţie precoce
a afectării renale în diabetul zaharat.
Un alt capitol important, în deplină
conexiune cu albuminuria, îl reprezintă podocituria, subiect tratat cu o
deosebită competenţă de autori. La fel de importante sunt tehnicile de
diagnostic şi evaluare a disfuncţiei tubulare proximale în cadrul nefrotoxicităţii
medicamentoase.
Ultimele două capitole se referă la
tehnici de avangardă şi la proteomica urinară în patologia renală cu/fără
leziune renală acută. Capitolul final, cum e şi firesc, tratează organizarea
modernă a unui laborator de analiză a urinei.
În concluzie: ne aflăm în faţa unui valoros
material ştiinţific, pe care-l recomandăm nu numai nefrologilor, ci şi oricărui
medic care doreşte să valorifice eficient informaţia furnizată de examenul de
urină.
