Recent, sub
valoroasa baghetă editorială a prof. dr.
Alexandru V. Ciurea, dr. Vasile Gh.
Ciubotaru şi psih. Eugen Avram,
cu participarea unor prestigioşi specialişti în domeniu*, în Editura
Universitară, a apărut lucrarea MANAGEMENT
ÎN UNITĂŢILE MEDICO-SANITARE. Cartea se înscrie deplin în coordonatele de
factură ştiinţifică şi ţine seama de provocările prezente şi viitoare. Tema
este importantă şi actuală, cu implicaţii asupra managementului, în general, a
celui din unităţile medico-sanitare în special. Autorii sintetizează aria de
cuprindere şi se concentrează pe identificarea stării reale şi pe propunerea de
măsuri pentru restructurarea managementului medical românesc.
Elaboratul este,
din multe puncte de vedere, un pionierat în management. Sunt reliefate
problemele esenţiale referitoare la managementul din unităţile medico-sanitare şi
aşezate judicios în cele trei părţi: managementul sistemului şi unităţilor
medico-sanitare, activitatea de conducere, resursele umane. În capitolele
specifice fiecărei părţi, modul de a gândi managementul medical şi componentele
sale sunt proprii şi preocupate de perfecţionare, ridicându-se la nivelul de
utile aplicaţii manageriale.
Lucrarea
reprezintă o tentativă reuşită de a pune în evidenţă, prin argumente
accesibile, conjugate cu rigoare ştiinţifică, potenţialitatea proceselor
manageriale. Concepută într-o viziune interdisciplinară şi deosebit de complexă,
cartea este cuprinzătoare ca arie, iar problematica tratată răspunde unor
necesităţi reale din domeniu, în contextul schimbărilor abordate sau în aşteptare.
De aici şi scopul general, de a trezi atenţia managerilor de la nivel
ministerial, departamental şi funcţional asupra problematicii abordate în
practica medico-sanitară. Subordonată scopului general, lucrarea se concentrează
pe abordarea teoretică şi practică a numeroase teme: tratarea sistemică a
serviciilor şi programelor de sănătate şi apelul la modalităţile europene de
certificare a stării de sănătate şi de asigurare a acesteia; componentele
etice, de responsabilitate socială şi de eficienţă în sistemul românesc de sănătate;
subiecţii activităţii manageriale, cu insistenţe pe personalitatea managerilor,
tratată prin raportare la lideri şi, mai ales, la cei de succes, atenţi la
competenţe şi la activitatea de îndrumare. Impresionează în mod deosebit
preocuparea autorilor de a aborda factorul uman de pe poziţia de executant al
serviciilor medico-sanitare şi de beneficiar al acestora prin implicarea gândirii
medicale, manageriale şi psihologice. În fiecare din cele 18 capitole este
explicată pe larg teoria aferentă subiectului respectiv, de obicei în două secţiuni:
una de scurtă trecere în revistă a ceea ce putem numi teoria managerială „tradiţională“,
cealaltă cuprinzând comentarii asupra noilor teorii apărute în domeniul
respectiv. Sunt alese abordări complexe de probleme asupra cărora se poate
aplica teoria în cauză, aspecte subliniate în Prefaţa semnată de prof. dr.
Alexandru Constantinovici şi în Cuvântul introductiv al prof. dr. A. V. Ciurea.
La rândul lor, autorii iau frecvent în considerare şi implicaţiile pentru
strategiile şi politicile manageriale medico-sanitare.
Lucrarea are ca
suport o bogată documentare şi este fundamentată pe numeroase investigaţii, iar
conţinutul său teoretic, metodologic şi practic se prezintă ca un corpus cu un
bogat suport informaţional, de un nivel ştiinţific apreciabil, ancorat în
realitatea domeniului. În acelaşi timp, este bine echilibrată, trecerile de la
problemele teoretice la aspectele practice apar fireşti şi reale, iar
circumscrierea întregii problematici aspectelor de eficienţă îi imprimă un
pronunţat caracter de instrument util în domeniul managementului medico-sanitar.
Trăsăturile
pedagogice ale cărţii de faţă sunt evidente. Ele sunt menite să completeze, să
suplimenteze şi să consolideze textul cărţii. Se fac numeroase invitaţii la
reflecţii asupra relevanţei şi preocupărilor pentru problemele reale şi
semnificative. Spaţiul de judecată se întinde pe parcursul întregii lucrări,
iar aria problematică are o înşiruire logică. Conceptele-cheie sunt scoase în
evidenţă pe parcursul întregii lucrări. Stilul de prezentare este distins, iar
ideile importante sunt bine definite şi ilustrate. O atenţie specială este
acordată constanţei terminologice în întreaga lucrare. S-a reuşit să se
instaleze un aparat logic, cu o platformă de edificare ştiinţific concepută şi
capabil să înfăptuiască contribuţii viabile, explicative şi predictive. Cu
totul utile în peisajul literaturii de management în unităţile medico-sanitare
sunt părţile care tratează: calitatea serviciilor de sănătate; necesitatea
evaluării serviciilor şi programelor de sănătate; implementarea standardelor europene
de calitate în strategia şi politicile furnizorilor români de servicii
medicale; implicarea diagnozei; a apelului la dezbateri etice; a eficienţei
financiare şi a celei sociale, în cadrul trăsăturilor distincte ale sistemului
de sănătate din România, şi cantonarea pe terenul procesului managerial
specific unităţilor medico-sanitare merită aprecieri deosebite. Ne-au reţinut
atenţia: preocuparea pentru flexibilizarea structurilor
managerial-organizatorice, prezentarea personalităţii complexe a managerului,
concepută din perspectiva filozofiei, sub forma modelului octaedric de
abordare; punerea în legătură de influenţare a leadership-ului cu eficienţa şi
eficacitatea şi accesul către succes, satisfacţie şi reputaţie; femeia-manager
„sub lupa“ unui bărbat; stilul de conducere bazat pe coaching.
Corect sub
aspectul ştiinţific şi al necesităţii sunt abordate în lucrare resursele umane
din sistemul sanitar. Se generalizează experienţa ţărilor europene de la
orientarea şcolară şi universitară la selecţie şi integrare, de la evaluare la
promovare, de la motivare la dirijarea spre performanţă.
În mod temeinic
sunt prezentate ştiinţific şi politicile de personal în sistemele de sănătate,
cu insistenţă pe necesitatea inspirării din sistemele educaţionale medicale
american, canadian şi britanic. Grupurile de muncă formale şi informale sunt
abordate în mod structural şi dinamic, cu accent pe modalităţile de formare a
exigenţelor de excelenţă, pe prevenirea stărilor conflictuale, pe necesitatea
de formare a unor specialişti în terapia stresului. Şi, nu în ultimul rând,
sunt subliniate necesitatea şi rolul psihologicului în unităţile
medico-sanitare, plecându-se de la aprecierea că în secolul XXI psihologia va
trebui să se concentreze pe soluţionarea problemelor globalizării şi europenizării
din domeniul practicilor profesionale.
Pe parcursul lucrării,
editorii şi autorii s-au supus tendinţei aproape irezistibile, adânc înrădăcinate
în natura oamenilor de ştiinţă, de a-şi folosi energia creativă pentru rezolvarea
unor probleme care par a fi imposibil de rezolvat. S-au lăsat seduşi de
ispititoarea problemă şi au ajuns la componente incitante în planul investigaţiei
ştiinţifice şi al prezentării rezultatelor. De aceea, folosesc acest prilej
pentru a le adresa felicitări şi pentru a-mi exprima convingerea că vor fi
fericiţi cei ce vor beneficia de acest dar ştiinţific.