A fost o mare pasionată a meseriei, dedicată trup și suflet teatrului, pentru care a fost în stare să sacrifice tot ce avea mai de preţ: sănătatea! Ea nu interpreta un text, ci îl trăia, era chiar personajul respectiv, care te înfiora prin veridicitatea lui.

Asemenea apariţie în lumea atât de diversă a teatrului și a filmului este extrem de rară. Alături de ea, majoritatea celor care îi dădeau replica păleau. Pe cât de „adevărată” se arăta pe ecran sau pe scenă, pe atât de ștearsă se voia în viaţa de toate zilele, unde era de o modestie exemplară. Aproape că se strecura prin viaţă.

Elevă a marelui om de teatru Ion Cojar, de la care a învăţat arta autenticităţii, și-a făcut cu greu loc pe marile ecrane și pe scenele marilor teatre, dar a izbutit din plin.

Va fi de neuitat în câteva creaţii de neegalat, care au la bază girul fermecat al autenticităţii: rolul Varvarei Volkova din piesa Audiţia de Alexandr Galin (unde o înlocuise pe Vasilica Tastaman) la Teatrul de Comedie, și Catrina Moromete, din filmul Moromeţii (în regia lui Stere Gulea). Roluri recompensate, de altfel, cu multe premii.

Dumnezeu s-o odihnească!