Monografia Discopatia vertebrală cervicală, apărută în 2017 la editura Universității din Pitești sub redacția prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea, reprezintă un punct de reper important în studierea unei patologii frecvente, de actualitate și de importanță pentru lumea contemporană.
Discopatia vertebrală cervicală este o suferință polimorfă a societății contemporane, a cărei frecvență a crescut în ultimii ani din cauza stilului de viață modern, care presupune adesea: sedentarism, poziții vicioase la locul de muncă, eforturi fizice efectuate intempestiv, alimentație necorespunzătoare, consumul de tutun și alcool, alături de mulți alți factori de risc.
Diagnosticul clinic este dat de durerea coloanei vertebrale cervicale, cu sau fără iradiere pe membrele superioare în faza incipientă. Simptomatologia poate evolua în stadiile tardive la deficite neurologice uni- sau bilaterale ale membrelor superioare și inferioare și mers deficitar până la imposibilitatea mersului și ortostatismului.
În diferite studii populaționale din SUA, prevalența discopatiei vertebrale cervicale se situează între 3,5 și 4 la 1.000 de locuitori. Această afectare frecventă a populației active a determinat elaborarea unor criterii de diagnostic și tratament concise și a unor protocoale clare, dar și a unor eforturi de modernizare a metodelor de tratament conservatoare și chirurgicale.
De asemenea, această suferință polimorfă beneficiază de un diagnostic corect, complet, clinico-imagistic prin CT/IRM cervical, la care se asociază electromiografia ca investigație complementară. Standardul de aur este IRM cervical, aceasta fiind o investigație non-invazivă, neionizantă, care poate diagnostica suferința degenerativă cervicală dată de hernie de disc, stenoză de canal vertebral cervical, osificare de ligament longitudinal posterior și spondilolistezis în toate secvențele scanate T1, T2, STIR, FLAIR.
În prezent, există posibilitatea unui tratament curativ, afecțiunea fiind perfect controlabilă și cu evoluție bună printr-un management complex – trebuie avut în vedere că ne adresăm unui segment foarte fragil: regiunea de legătură dintre extremitatea cefalică și restul corpului.
În evoluția metodelor de tratament chirurgical au existat diferite tehnici de substituție a discului vertebral herniat. S-a început cu grefon osos din creasta iliacă, urmat de diferite biomateriale (Palacost, Pyramesch), ajungând în prezent la o cușcă cervicală din biomaterial PEEK (polyeter-eterketon). Ultima inovație – menționată de autori – este autogrefa de grăsime (informații preluate dintr-un studiu efectuat în 2017 la Istanbul, pe 300 de pacienți, aceștia prezentând o evoluție favorabilă). În această patologie, s-a urmărit întotdeauna recuperarea și reintegrarea rapidă în societate și profesie, cu păstrarea calității vieții.
Dispozitivul de tip PEEK (polyeter-eterketon) este unul dintre cele mai sigure implanturi în tratamentul herniei de disc, prevenind modificările de cifoză ale coloanei vertebrale cervicale. Materialul este non-coroziv, hipoalergenic, non-cancerigen, lipsit de citotoxicitate, având o elasticitate similară osului. Este un material compatibil cu investigațiile de tip IRM. De altfel, autorii dedică un capitol efectuării intervenției în hernia de disc cervical, pas cu pas, de la incizie până la închidere.
În prezent, procedeul cel mai frecvent de tratament chirurgical este reprezentat de ACDF (discectomia cervicală prin abord anterior cu fuziune cu cage tip PEEK), care oferă rezultate morfofuncționale foarte bune postoperator.
Monografia prezentă tratează subiectul discopatiei vertebrale cervicale pentru medicii rezidenți și tinerii specialiști. Ea poate reprezenta un îndreptar pentru rezidenții de neurochirurgie, pentru examenul de specialitate în neurochirurgie, neurologie și recuperare medicală, dar și pentru pregătire în cursuri de perfecționare. Prezintă o descriere anatomică, clinică, fiziologică și fiziopatologică concretă, concisă și, de asemenea, oferă soluții terapeutice atât de tip conservator, cât și chirurgical, bazându-se pe experiența complexă a unui grup de autori din cadrul secțiilor de neurochirurgie ale spitalelor „Elias” și „Sanador”.
Partea de neurochiurgie este dezvoltată pe date clinice, imagistice și operatorii. Tratamentul neurochirurgical prezintă atât variantele de abord cervical anterior, cât și posterior. Monografia este redactată pe 200 de pagini, având o iconografie bogată și o bibliografie modernă. De asemenea, lucrarea cuprinde o parte importantă de anatomie referitoare la coloana cervicală, măduva spinării și plexul cervical.
