Un
domeniu al practicii medicale ignorat cu numai câteva decenii in urmă, în
pofida dimensiunii sale şi a frecvenţei cu care confruntă practica medicală,
domeniul îngrijirilor paliative –
adică îngrijirile indicate pacienţilor aflaţi în stări terminale, ca urmare a
unor afecţiuni nevindecabile (cancer, demenţă, boli neurologice incurabile,
SIDA, patologie geriatrică terminală etc.), tinde să fie reconsiderat. Inclusă în
tot mai multe programe specifice, în special în sectorul privat, îngrijirea
paliativă începe să fie prevăzută în legislaţia de sănătate, în drepturile
pacientului, iar conceptul este mai bine cunoscut de personalul sanitar –
medici, asistente medicale, dar şi alte categorii profesionale, implicate în
echipe de îngrijire multidisciplinară – psihologi, asistenţi sociali,
kinetoterapeuţi, preoţi. Pe aceeaşi linie se înscriu şi apariţiile editoriale:
manuale, monografii, ghiduri, broşuri metodologice şi educative; numai în ultimii
zece ani au apărut în limba română aproape zece lucrări, inclusiv traduceri din
literatura străină de specialitate.
Semnalăm
o apariţie recentă, semnată de un grup de specialişti de la Spitalul de Boli
Cronice „Sf. Luca“ Bucureşti, un centru recunoscut pentru activităţile în
domeniul paliaţiei. De altfel, cartea de faţă – Aspecte de teorie şi practică în
îngrijirea paliativă, coordonator: Gabriela
Rahnea-Niţă, coautori: Anda-Natalia
Ciuhu, Roxana-Andreea Rahnea-Niţă,Dragoş-Eugen Frâncu – este a doua
elaborată în acest centru, după un volum apărut în 2006. Tot la Spitalul „Sf.
Luca“ s-au lansat şi alte iniţiative: asociaţia română pentru dezvoltarea
îngrijirilor paliative (1992), integrată în 1998 Societăţii Române de
Paliatologie şi Tanatologie, membră a Asociaţiei Medicale Române şi a Asociaţiei
Europene de Îngrijiri Paliative. Aici funcţionează prima şi singura secţie
clinică cu paturi de oncologie paliativă recunoscută de Ministerul Sănătăţii.
Cu o capacitate de 60 de paturi, pe această secţie au fost îngrijiţi până acum
peste 35.000 de pacienţi, ceea ce a permis acumularea unei experienţe vaste în
îngrijirea clinică, reflectată nu doar în cele două volume, ci şi în articole şi
în comunicări ştiinţifice publicate şi prezentate în ţară şi în străinătate.
Cartea
de faţă ilustrează, inclusiv prin formaţia autorilor (medici oncologi,
kinetoterapeut, preot), ideea de echipă pluridisciplinară specializată în
îngrijiri paliative. Deloc întâmplător, un capitol special este consacrat chiar
echipei de îngrijiri paliative.
Capitolele lucrării abordează, pe rând,
principiile şi filosofia îngrijirii paliative, durerea, simptomele altele decât
durerea, urgenţele în îngrijirea paliativă, rolul kinetoterapiei în îngrijirea
paliativă, comunicarea cu pacientul, comunicarea cu familia, îngrijirea
spirituală.
Sunt amintite fundamentele teoretice ale
conceptului, doctrina acestei îngrijiri aşa cum a fost formulată de OMS:
filosofia îngrijirii pacientului, centrată pe calitatea vieţii, autonomie,
demnitate, moralitate şi etică. Problemele practice ale îngrijirii sunt
prezentate cu competenţa care decurge din formaţia autorilor şi din experienţa
lor de aproape două decenii. Sunt reliefate valenţele îngrijirii globale,
inclusiv componentele etice şi spirituale, deosebit de importante în acest tip
de îngrijire.
Prin
abordarea elementelor de bază ale îngrijirii paliative, cartea este de un real
folos celor ce îngrijesc pacienţi în stări terminale, fie că lucrează în
structuri instituţionale de profil, fie în asistenţa medicală, în general.