Aşa cum anticipam, începutul lunii august a adus şi deschiderea celei de-a XVIII-a ediţii a Festivalului Internaţional de Muzică Academică de la Sighişoara, manifestare ajunsă „la majorat“ – de la un an la altul mai complexă, mai interesantă, atrăgând un public tot mai numeros. Conceput ca proiect româno-elveţian (şi pentru că majoritatea celor implicaţi sunt instrumentişti şi profesori români care activează în oraşe importante din ţara cantoanelor), fondat şi condus de entuziastul violonist Alexandru Gavrilovici, a debutat, ca de obicei, la 1 august, de ziua naţională a Elveţiei, având de această dată conotaţii speciale. Tocmai de aceea, ES dl Livio Hürzeler, ambasadorul Elveţiei la Bucureşti, a dorit să participe la concertul inaugural, subliniind faptul că în 2011 se marchează centenarul relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări, precizând că acea primă seară a festivalului, dar şi recitalurile din 3 şi 6 august au fost incluse în seria evenimentelor dedicate momentului aniversar. Deloc întâmplător, programul a fost susţinut de interpreţi elveţieni binecunoscuţi. Soprana Rachel Harnisch a propus, acompaniată la pian de Jan Philip Schulze, cicluri de lieduri semnate de Schubert (pe versuri de Goethe), Schumann (Dragoste şi viaţă de femeie), Berg sau R. Strauss, solista etalând un glas frumos, amplu, bine condus, apelând prioritar la cântul „în forţă“, fără a acorda prea mare atenţie diferenţierii stilistice, cucerind însă prin calitatea vocală şi siguranţa cântului, răsplătind ovaţiile prelungi prin două bisuri – o piesă de K. Weill, cu adevărat interpretată „în stil“ şi o celebră canţonetă. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.