La mijlocul veacului al XVII-lea, Paul de
Alep, cronicar ce călătorea împreună cu tatăl său prin Constantinopole, Valahia
şi Moldova, scria că au fost primiţi la Goleşti şi „ospătaţi cu o masă domnească“,
iar după vizita la Piteşti, că „aici se face un vin dulce, cel mai bun din
toate vinurile făcute în Ţara Românească“.
Potrivit informaţiilor oferite de Muzeul
viticulturii şi pomiculturii din incinta Complexului Muzeal Naţional Goleşti
din Ştefăneşti, satul Goleşti, judeţul Argeş, producţia de vinuri a fost o
preocupare constantă a locuitorilor teritoriului românesc, de la geto-daci până
în prezent.
Populaţia
cultiva încă din neolitic pomi fructiferi şi viţă-de-vie pe lângă case. Cercetările
arheologice de la Teiu, Argeş, dovedesc întrebuinţarea coardei de viţă-de-vie
la fixarea snopilor de stuf ce acopereau locuinţele. S-au importat şi vinuri
greceşti în amfore, pe calea Dunării şi pe râurile în interiorul ţării. Olarii
autohtoni au confecţionat şi ei amfore de tip local, ca acelea găsite la Stoeneşti-Argeş
şi Popeşti-Ilfov. Primele unelte folosite pentru îngrijirea pomilor fructiferi şi
a viţei au fost de piatră şi, mai târziu, de fier. Consumul vinului la
geto-daci este comentat de autorii antici Diodor din Sicilia şi Strabon.
Cultivarea viţei-de-vie şi a pomilor fructiferi a
cunoscut o dezvoltare
deosebită în epoca romană, perioadă din care s-au păstrat multe altare votive
închinate divinităţilor protectoare ale viticulturii – numai în Oltenia există
60 de asemenea reprezentări.
Din
anii Evului Mediu ne-a rămas un număr mare de documente care atestă dezvoltarea
pomiculturii şi viticulturii. Calităţile vinurilor noastre sunt evidenţiate nu
numai de autorii locului (de exemplu, Dimitrie Cantemir), dar şi de călătorii
străini. Proprietarii de vii şi de pomi fructiferi erau atât domnii, boierii şi
mânăstirile, cât şi orăşenii, ţăranii liberi şi chiar iobagii. Primele vii în
Moldova sunt atestate documentar în anul 1372, iar în Ţara Românească – la
1388. După Unirea Principatelor, viticultura şi pomicultura s-au extins
continuu – de la 190.582 pogoane cu vii în 1865, la 300.000 de pogoane în 1884.
Casele
Goleştilor ridicate în comuna Ştefăneşti sunt legate de evenimente de importanţă
majoră din istoria ţării noastre: lupta împotriva regimului turco-fanariot,
revoluţia din 1821 condusă de Tudor din Vladimirii Gorjului, revoluţia din
1848–1849, Unirea Principatelor şi formarea statului român modern. În anul
1943, aici s-a organizat Muzeul Renaşterii României Moderne, iar în 1958,
întregul areal a fost destinat muzeului actual.
