Cine nu cântă Moş Crăciun (cu plete dalbe!), ştiută de mai bine de un veac de toţi românii, de la copii la bătrâni?
E un cântec la fel de popular precum Vine, vine primăvara, versuri ale Maicăi Smara (scriitoarea Smaranda Gârbea, 1857–1944), nepoata lui Grigore Alexandrescu!
Poezia
Moş Crăciun, pusă pe muzică de
D. G. Kiriac, a fost scrisă de medicul scriitor
Ştefan Crucianu (1872–1935), poet şi prozator foarte puţin cunoscut. A practicat medicina la Paris, unde se pare că a şi murit. În ţară, a colaborat la revistele
Lumea nouă literară, Convorbiri literare, Revista nouă, Convorbiri critice, Noua revistă română, Parnasul Român (Braşov),
Adevărul de joi (supliment literar şi artistic al ziarului Adevărul),
Noutatea (Iaşi),
Revista copiilor etc., publicând intens mai ales în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea.
În anul 1898, îi apare, la Editura H. Goldner din Iaşi, singurul volum de poezii, intitulat Lacrime. Nu se ştie când a plecat în Franţa. În ziua de 27 martie 1932, E. Lovinescu nota în agendele lui, publicate în anii noştri sub titlul Sburătorul (vol. III, p. 176), că a fost vizitat de „D-ra Andrinescu-Crucianu de la Victor Duruy – nepoata d-rului Ştefan Crucianu, Paris“.
Noua revistă română, condusă de C. Rădulescu-Motru, îi publica, în numărul din 15 iulie 1900 (II, 14, pp.44-52), nuvela Zamfir.
Se pare că era convins de realitatea metempsihozei. De altfel, a şi scris o Odă budistă.
Atât poezia Maicăi Smara, cât şi poezia doctorului Ştefan Crucianu sunt cazuri mici, poate chiar minuscule, dar cu putere de simbol pentru existenţa medicilor scriitori. Cine mai ştie însă că Oda bucuriei ce încheie Simfonia a IX-a de Beethoven, Freude schönen Götterfunken… (Slavă ţie, stea curată…, în traducerea lui I. U. Soricu), odă care exaltă înfrăţirea universală a oamenilor, Divinitatea şi bucuria de a trăi, astăzi Imnul Uniunii Europene, a fost compusă pe versurile unui medic scriitor, Friedrich Schiller?
Notă autor:
Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos,
xilogravuri realizate de Theodosie Monahul între
1831 şi 1832, împodobind Psaltirea tipărită la
Mânăstirea Neamţ. Reproducere după exemplarul
familial aflat în Arhiva C. D. Zeletin, moştenită de la
răs-străbunicul său, preotul Petre Spiridon, din satul
Burdusaci, judeţul Tecuci.