În medicina de azi, sintezele ce aduc
cititorului informații de ultimă oră constituie un remediu
eficient pentru foamea de timp a celor mai mulți dintre confrații
noștri. Aceasta cu atât mai mult în cazul lucrărilor dedicate
urgențelor, știut fiind că intervenția rapidă și competentă
înlătură suferința, salvează vieți.
Urologia –
știință chirurgicală, dar cu rădăcinile înfipte adânc și în
pământul roditor al altor iatrospecialități, în special al
medicinii interne – ducea lipsă de un manual care să îmbine
echilibrat aserțiunea teoretică cu actul intervenționist. Era
nevoie de o scriere concisă, precum Urgențe
urologice,
care să se adreseze în special tinerilor (rezidenților și nu
numai), elaborată de specialiști consacrați ai domeniului precum prof.
dr. Dan Mischianu
(București), dr.
Alin Cumpănaș
(Timișoara), conf.
dr. Cătălin
Pricop
(Iași) și dr. Ovidiu
Bratu
(București). Acești universitari, care sunt, de altfel, autori și
coordonatori ai lucrării, au antrenat în scrierea cărții și o
serie de tineri specialiști (asistenți universitari, doctoranzi),
care au reușit să dea consistență și să facă interesante
capitolele pe care și le-au asumat. Numele acestora, care fără
îndoială vor însemna valori în urologia viitorului apropiat,
sunt: Cătălin Farcaș, Agnes Ciucă, Ovidiu Cătălin Ferician,
Silviu Lațcu, Adelina Miron, Irina Negru, Ioana Oprea, Robert
Popescu, Dragoș Puia și Dan Spînu.
În „Cuvânt înainte”, profesorul
Dan Mischianu, un „mare meșter” al urologiei românești
contemporane dar și un împătimit al istoriei și filozofiei
medicale, simte nevoia să ne comunice că o carte cu același titlu
a apărut în 1956. Este un prilej de a se considera un continuator
al problematicii „urgențelor urologice”, după 50 de ani de la
publicarea textului semnat de monștrii sacri ai jumătății de
secol XX: Ion Temeliescu, Valentin Neagu, Dragoș Bocancea, Theodor
Burghele, Pavel Simici. Pe unii dintre aceștia, profesorul Mischianu
i-a cunoscut personal, iar cu unii, ucenic fiind, a și intrat în
operații.
Există,
desigur, diferențe mari între cele două cărți cu același titlu.
Prima plătește tribut nivelului științific din acei ani, plus
unei oarecare acceptări contrecoeur
a unor interpretări fiziopatologice dictate de politic. Cartea din
prezent, elaborată liber, pe baza unei documentări ireproșabile
din prezentul imediat și din experiența clinică a autorilor,
constituie un model de claritate și precizie.
