Newsflash
Cultură

„Mlaștina” și modelul „polder”

„Mlaștina” și modelul „polder”
     Provocat de jurnaliști să caracterizeze situația din ministerul pe care îl conduce, Vlad Voiculescu, primul (și ultimul) ministru tehnocrat al sănătății, a declarat sec că este o „mlaștină”. Paradoxal (sau cât se poate de normal?), funcționarii din „mlaștină” au acceptat tacit metafora, nu au protestat, așa cum s-ar fi întâmplat pe alte meleaguri. Și-au văzut mai departe de treburi (conform principiilor „capul plecat sabia nu-l taie” și „apa trece, pietrele rămân”), mai ales că urmau alegerile și nu se știe dacă în acest minister va birui principiul continuității și va fi (re)investit același ministru.
    Sigur, ca să supraviețuiești într-o „mlaștină”, trebuie să fii vaccinat, să știi câte ceva despre bolile infecțioase și transmisibile și cum să le previi, să ai echipamente de protecție, inclusiv dezinfectante și loțiuni pentru piele sensibilă, să accepți profilaxia medicamentoasă, să știi pe unde calci ca să nu te uzi la picioare, să nu te scufunzi și să te înghită mocirla.
    Încă de la începutul mandatului, Vlad Voiculescu a dat dovadă de curaj și a spus unor lucruri pe nume, propunându-și să organizeze „mlaștina” din minister și din jurul lui și să o transforme într-una ecologică și funcțională. Printre ultimele sale acțiuni în acest sens, reținem anunțarea reorganizării și reîmprospătării comisiilor de specialitate din minister, ce pot fi considerate un fel de „poldere”*, insule cu expertiză pentru elaborarea de strategii și reforme.
   În această reformă a comisiilor s-a făcut un prim compromis: numărul lor a rămas același și sunt mult prea multe. Citez: „54 de comisii, fiecare reprezentând o specialitate medicală, în total peste 800 de specialiști”! Pentru administrarea și buna funcționare a acestei megarețele de comisii ar fi nevoie nu doar de mult mai mulți funcționari în minister, dar și ca aceștia să fie pregătiți încât să poată gestiona cuantumul mare de informații. Obiectivele comisiilor sunt supradimensionate și, în funcție de context, sarcinile ar putea deveni nenumărate – citez din comunicatul MS: „și îndeplinesc alte sarcini esențiale pentru buna desfășurare a activității ministerului”. Pentru a-și duce la îndeplinire mandatul, o comisie ar trebui să aibă câteva obiective bine formulate și termene de execuție ferme. Și nu lipsită de importanță este colaborarea dintre comisii, pentru ca ele să se pună de acord în marjele politicii sanitare adoptate, de exemplu în privința pachetelor de servicii medicale astfel încât să fie cele utile sau să nu se suprapună între specialiști și pe specialități.
   O inițiativă bună și un gest de curtoazie către diaspora medicală, ale cărei experiență și expertiză ar fi binevenite în comisii, este că, potrivit aceluiași anunț, „orice medic român, din țară sau străinătate, poate deveni membru în aceste comisii, dacă respectă anumite condiții”. Numai că modul de depunere a dosarului, totul pe hârtie, cu ștampile și apostile, fără a exista posibilitatea transmiterii digitale, poate fi un mare impediment pentru medicii din diaspora. Printre acte se numără neapărat un cazier judiciar, dificil de obținut prin corespondență și care ar fi putut fi înlocuit cu o declarație pe propria răspundere. Alte impedimente sunt neprecizarea unui termen-limită, precum și detaliile confuze și lipsite de transparență despre cum se face selecția („pe baza unei grile de punctaj transparente”, dar care nu a fost însă pusă la vedere).
   Noutatea este că „membrii comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătăți nu vor mai fi numiți de ministru, ci vor fi selectați printr-un proces transparent, care ține cont de criterii de profesionalism și integritate”. Acest al doilea compromis deschide, pe de o parte, calea spre democratizarea procesului de alcătuire a comisiilor, ceea ce este un lucru pozitiv. Pe de altă parte, se ridică întrebarea dacă funcționarii din „mlaștină”, în care ministrul a sugerat în câteva rânduri că nu prea are încredere, vor fi capabili de neutralitate și vor avea suficientă capacitate, experiență și abilități în recrutarea membrilor, astfel încât să ducă la bun sfârșit examinarea și clasificarea a cel puțin 800 de dosare, presupunând că s-ar înscrie cel puțin atâția candidați câți membri sunt necesari. Până la urmă este mai puțin important dacă membrii sunt numiți sau selectați și mult mai important cine sunt cei selectați și dacă au calitățile necesare să lucreze într-o comisie.
   Cireașa de pe tort este formularea: „Pentru ca rezultatul activității comisiilor să atingă cel mai înalt nivel de calitate științifică, ordinul de ministru permite participarea la întâlnirile comisiilor, a unor personalități considerate relevante pentru temele supuse discuțiilor”. Nu numai că nu ar fi trebuit specificat acest aspect, de la sine înțeles, dar se sugerează implicit cât de controlabile și influențabile pot deveni aceste comisii, care ar trebui, de fapt, să hotărască singure pe cine să invite sau cui să ceară sfaturi, dacă au nevoie.
    Se spune că, dacă vrei să dai impresia că faci ceva, sau să „îngropi” ceva, să tragi de timp ca să rezolvi o problemă, trebuie să constitui o comisie.
   În tot mai multe țări, tendința din ministere este de a reduce numărul de funcționari și de comisii și de a delega atribuții și colabora pentru consiliere, elaborarea de protocoale sau pachete de servicii cu asociațiile profesioniștilor din sănătate și cu ONG-uri ale pacienților sau altele din societatea civilă. Numirea membrilor în comisii – cât mai puțini și cât mai competenți, capabili să comunice, să lucreze în echipă, să fie onești, să pună interesul general deasupra celui personal – se face la sugestia funcționarilor din minister. După ce aceștia au verificat în prealabil, dacă acea persoană corespunde unor criterii, și dacă numirea este oportună, se cer (eventual) acte pentru dosar. În prezent, pe site-uri se pot verifica CV-ul, dosarul științific – pe ResearchGate, sau cel managerial – pe LinkedIn și alte platforme asemănătoare. Comportamentul pe rețelele sociale de tip Facebook sau Instagram este alt aspect verificat de cei care recrutează.
   Fără să împroaște cu noroi, unii membri ai guvernului tehnocrat au utilizat în comunicare unele metafore mai puțin elegante, „mlaștină” și mocirlă. Întrebarea este dacă (cel puțin) o parte din ei se vor regăsi în noul guvern „socialist”, vor putea să ne scoată din „noroi” sau să „asaneze” vreo „mlaștină”?
   *„Polder” (insulă plutitoare) este o entitate hidrologică, un teritoriu creat în mod artificial, înconjurat de diguri și străbătut de canale de apă, al cărui nivel este reglat de un sistem format din ecluze și pompe/mori de vânt. Mai mult de jumătate din polderele europene se află în Țările de Jos. Așa au început olandezii în urmă cu sute de ani să-și lărgească teritoriul. Natura, cu vicisitudinile ei, i-a determinat să lucreze împreună indiferent de clasa socială, divergențe de opinie și să creeze pământ nou, mai întâi acele insule plutitoare („polder’’), transformate mai apoi în pământ stabil, prin construire de diguri și mori de vânt. De aici s-a ajuns la dezvoltarea unei culturi a negocierii și a compromisului, a interesului comunitar mai presus de cel personal, în care munca în echipă, implicarea socială și disciplina sunt aspecte esențiale. Utilizarea modelului „polder” în reformarea sistemului medical olandez a început în anii ʼ60–ʼ70, la inițiativa medicilor tineri și este și astăzi utilizat cu succes la toate nivelurile societății. În politică și în organizații, modelul „polder”, adică luarea deciziilor prin consultări și negociere (ce presupune inevitabilul compromis) este cea mai eficientă metodă de rezolvare a conflictelor și de implementare a schimbărilor, dar și a inovațiilor, adică luarea deciziilor prin consultări și negociere.
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe