Probabil pentru prima oară în îndelungata istorie a Festivalului
„George Enescu“, spectacolele de operă și de balet nu se regăsesc în
programul-cadru, pentru că „cineva“ nu agreează dansul și, de această dată, a
considerat că ar fi bine să urmeze cerința „altcuiva“ de a nu include nici
Opera Națională în seria manifestărilor. Și totuși, organizatorii au găsit o
soluție intermediară, oferind asemenea reprezentații... adiacente, la capitolul
„Alte evenimente“, ca și cele de la Teatrul „Bulandra“, „Odeon“, Opera comică
pentru copii sau...
Astfel s-a reușit invitarea publicului la serile propuse de Gigi
Căciuleanu, reputat și îndrăgit dansator-coregraf care, prin cele două apariții
pe scena Teatrului Mic, a marcat și o jumătate de veac de la debutul său, chiar
în acel spațiu, în cadrul neuitatelor „Nocturne“ realizate alături și în
coregrafia „măiastrei“ Miriam Răducanu, căreia i-a și dedicat noua producție.
Pornind de la conceperea unei lucrări din care, pentru a fi definitivată,
lipsește doar „Un minut de dans“ – ceea ce sugerează însuși titlul
spectacolului –, Gigi Căciuleanu brodează, cu o imaginație debordantă, un
monolog încântător, apoi o repetiție în care, împreună cu „omul-orchestră“ Paul
Ilea și cu excelenții dansatori Irina Ștefan și Răzvan Stoian, caută formule
pentru acel „minut de dans“ care trebuie creat înainte de secvența finală. Și
tocmai pentru că interpreții se pliază spontan pe ideile și cerințele lui Gigi
Căciuleanu, care improvizează de fiecare dată un alt mod de construire a
„minutului“, acesta se naște sub ochii publicului și de la o seară la alta este
complet diferit.
O experiență fascinantă, așa cum sunt mai toate producțiile sale
coregrafice, dar revelând fațete diverse ale creatorului. El rămâne personajul
central, vorbind despre sonoritatea și caligrafia unor litere sau cuvinte din
chineză, arabă, indiană sau de oriunde, asociate cu mișcările de dans specifice
zonelor respective, rostind frânturi de vers în franceză, rusă, germană sau
română –, o călătorie plină de umor și plasticitate, în care ne poartă lejer,
cu har, figurând pași, atitudini, dar mai ales un joc al brațelor, „semnătura“
inconfundabilă a artistului. Când și când notează grăbit ceva pe hârtie, dar
apar partenerii de scenă, cărora le explică succesiunea părților, suportul
muzical creat de Paul Ilea. Tinerii Irina Ștefan și Răzvan Stoian debordează de
talent, vitalitate, mobilitate și charismă, în desene și combinații dificile și
solicitante, însoțiți permanent de dansatorul-coregraf Gigi Căciuleanu, care
inventează mișcări și reacții, în special pentru ca acel minut să se
cristalizeze. În prima seară a apelat la o tobă, în a doua la tamburină,
evident la cu totul alte elemente de dans. Rămâne de văzut ce surprize va
rezerva în următoarele spectacole.
Timp de o oră, publicul
este captat, se amuză, (re)descoperă inteligența, cultura și vitalitatea
nealterată de vreme a artistului a cărui existență se confundă cu dansul. Este
dansul! Iar pe fondul aplauzelor finale, Gigi Căciuleanu a aruncat paginile
albe, rostind acel „Uf!“ (cuprins și în titlu) în clipa când „a găsit“,
coborând în sală pentru a o invita pe Miriam Răducanu pe scena „Nocturnelor“,
amândoi recompunând câteva gesturi și expresii din memorabilele spectacole. Iar
Doamna a uimit prin mobilitatea și finețea brațelor, a corpului doar aparent
fragil, fericită să fie din nou, după 50 de ani, alături de partenerul său de
atunci.
Cei care se vor afla în sală la viitoarele reprezentații vor
descoperi altceva în minutul de căutare a esenței, a sâmburelui de adevăr pe
care interpreții vor să îl exprime. Deci fiecare seară va fi unică în felul ei,
iar spectatorii vor fi încântați să asiste la întreaga desfășurare de
rafinament, voluptate și bucurie a dansului, la efortul și în fine la găsirea
formulei ideale (pentru acea seară).
Un regal artistic, o aniversare de suflet, un spectacol care, cu
siguranță, va face „serie lungă“ la Teatrul Mic, și care merita din plin să fie
încadrat efectiv în Festival.
