Vernisată
recent, expoziţia de pictură Nicolae
Iorga a înnobilat simezele Galeriilor de Artă Dana din Iaşi. Caii liberi,
veneţii, nuduri feminine tălmăcind prin splendoarea lor străfulgerătoarele
versuri voiculesciene „Că mai presus de fire, putând să o răstoarne/Iubirea e sămânţa
eternităţii-n carne“, peisaje halucinante cu poduri-arce şi aripi stranii traversând
azur şi ape într-o perpetuă căutare a drumului spre sine, pictura lui Nicolae
Iorga este un imn înălţat luminii din arc de curcubeie, a dorului de călătorie
„au fond de l’inconnu pour trouver du nouveau“, care nu-i alta decât viaţa
omenească văzută prin prisma culorii căutătoare.
Stranii
caravele sfâşie albastrul de cer, de ape, spre un dincolo de zare, gondole
uitate pe canale leagănă-n undă oglindirea palatelor seculare din Republica
Dogilor, peşti – stăpâni ai adâncurilor – scanează nevăzute lumi din străfunduri,
fragmente de ziduri-catedrale se înclină (a reverenţă?) din nevoia de a ne face
pe noi, mărunţii trecători printre înaltele semne ale trecutului, să reînvăţăm
zborul (de-l vom fi ştiut vreodată), femei cu ample coapse-coline, pe care trudiţii
de drumuri fără sens îşi pot afla tihnă şi odihnă când vremea bate a pustiu,
cetăţi (precum în cer aşa
şi pre pământ) asemenea unor flori cu miez de lumină şi,
deloc înalt, foarte lângă noi, cerul – ca simbol de evadare din dulcele iad
care ne este pământul, cu toate câte ne sunt familiare.
Pictura lui Nicolae Iorga reinventează prin
culoare şi mersul pe apă, şi zborul, şi plutirea, şi galopul cailor fără zăbale,
şi armonia trupului de femeie, şi vibraţia aerului, şi urma zborului şi visul
pietrei de a se preschimba în Galatee. De unde atâţia Pygmalioni pentru toate
pietrele încă neatinse de ochi de privitor cu sufletul? Dar ce alta suntem noi,
privitorii trecători prin universul cu care ne îmbie creatorii de frumos de
talia românului nostru sculptat în culoare, pictorul logodit cu poezia şi
muzica sferelor – Nicolae Iorga, artist de o mare forţă lirică, sub al cărui
penel material îşi află inconfundabilă alcătuire!
