Poate mai
mult ca altădată, decembrie a fost cu adevărat „luna cadourilor“ în viaţa
muzicală bucureşteană. Numeroase concerte au fost dedicate Sărbătorilor de iarnă,
precum cele susţinute de Orchestra medicilor sau de „cele trei dive“, salba de
evenimente continuând până în ultima zi din 2013.
Spre
exemplu, la Sala Radio, Orchestra Naţională sub bagheta lui Tiberiu Soare a
oferit o seară specială, al cărei oaspete de seamă a fost soprana Angela
Gheorghiu, participând deopotrivă corul „Madrigal“ pregătit de Voicu Popescu şi
corul „Accoustic“ condus de Daniel Jinga, cel care a şi dirijat piesele corale
cu solist. A fost un prilej de a aduce în faţa publicului câteva dintre lucrările
înregistrate anterior în această formulă şi incluse pe CD-ul care, sub genericul
„O, ce veste minunată“, cuprinde colinde tradiţionale. Programul serii a fost
întregit prin pagini celebre din baletul Spărgătorul
de nuci de Ceaikovski, împlinind
atmosfera şi, probabil, starea „de bine“ a publicului invitat de organizatori –
Primăria sectorului 3 şi Centrul cultural „Casa artelor“, în parteneriat cu
Radio România şi Fundaţia Angela Gheorghiu. Pe aceeaşi scenă s-a desfăşurat şi
concertul Corului de Copii Radio, condus tot de Voicu Popescu, prezentând de
asemenea colinde româneşti şi universale, înmănuncheate sub titlul „Christmas
Fantasy“. Apoi a urmat recitalul Paulei Seling. çmpreună cu trupa sa şi cu Big
Band-ul Radio dirijat de Ionel Tudor, a cucerit din nou prin farmecul
melodiilor interpretate, la rândul lor decupate din „colecţia“ celor gravate pe
disc în ultima vreme. Şi tot pe un nou CD – al doilea în seria „Mare minune“ –
se regăsesc colinde îndrăgite cântate de Corul Radio condus de Dan Mihai Goia,
ansamblul abordând, la rândul său, miniaturi care îi încântă pe toţi ascultătorii,
mari şi mici – O, ce veste minunată, Astăzi
s-a născut Hristos, Iată vin colindători, La Vitleem colo-n jos, Moş Crăciun.
Cântece de Crăciun şi obiceiuri străbune s-au regăsit pe acelaşi podium, dar
într-un alt registru, şi în concertul folcloric în care ansambluri şi solişti
din diverse regiuni ale ţării au recreat ceva din datinile noastre. Doar câteva
zile mai târziu, Spirit Brass Ensemble, alcătuit din membri ai orchestrelor
Radio şi dirijat de Mihai Ceaşcai, a prezentat, în aranjamente ingenioase pentru
alămuri, o suită de colinde româneşti, dar şi, din „zona“ şlagărelor internaţionale,White Christmas, Santa Claus is Comin’ to
Town şi multe altele.
Pe de altă
parte, la Muzeul Cotroceni, corul de copii „Sound“ şi din nou Voicu Popescu au
susţinut un alt program de Crăciun, iar la Opera Naţională, o formaţie similară
condusă de Smaranda Morgovan a oferit „Concertul copiilor“, la acestea
colaborând şi soprana Adriana Dumitriu sau mezzosoprana Sorana Negrea, acompaniate
la pian de Lidia Butnariu şi Eugenia Şandru. Invitaţi au fost şi tineri actori
care au recitat, firesc, versuri inspirate din magia Sărbătorilor. De asemenea,
la sala Radio, Orchestra Simfonică Bucureşti, tot mai implicată în proiecte din
cele mai variate, acum cu Nikolas Krauze la pupitru, a încercat anticiparea
celebrului concert vienez de Anul Nou, optând pentru secvenţe din opere sau
operete – Coţofana hoaţă de Rossini sau Liliacul de Strauss –,
valsuri din creaţia ceaikovskiană – fie din opera Evgheni Oneghin, fie din baletul Spărgătorul de nuci – şi
din alte două vestite balete ruse – Spartacus de Haciaturian şi Romeo şi Julieta de
Prokofiev –, apoi un vals de Şostakovici, un moment din Simfonia nr. 3 de Brahms, dar şi Dansuri ungare de acelaşi
compozitor, Dans slav de Dvor˘ák, precum şi nelipsitele
polci şi valsuri de Strauss, alături de Marşul
Radetzky, programul anunţând şi alte repere din cele mai neaşteptate lucrări.
A rezultat un caleidoscop în principiu agreabil, parcurs însă fără prea mult
entuziasm de către ansamblul alcătuit din instrumentişti ai orchestrelor
Capitalei.
Cu
siguranţă, melomanii au aşteptat, totuşi, cu nerăbdare, concertul de la Viena,
cu Daniel Barenboim la pupitru, transmis în direct şi preluat, conform tradiţiei,
de TVR. Remarcabile de această dată au fost dorinţa de a diversifica
repertoriul parcă reluat mereu şi mereu în fiecare an, păstrând însă şi
paginile care nu pot lipsi din matineul de la Musikverein, precum şi momentele
coregrafice „suprapuse“ pe muzica unor valsuri pe care, după cum se constată,
publicul nu se plictiseşte să le reasculte; Filarmonica vieneză trebuie să
ofere spectatorilor fideli, dar şi celor care urmăresc transmisiunea din o sută
de ţări ale lumii, exact ce îşi doresc să asculte… Printr-o frumoasă coincidenţă,
tot în prima zi din 2014, la complexul comercial din zona Băneasa,
cinematograful care, în ultima vreme, a devenit locul de întâlnire al
iubitorilor genului liric tentaţi să urmărească producţii de la Metropolitan a
preluat, live, Liliacul de Strauss de la Staatsoper Viena.
Astfel, timp de două săptămâni, aproape zilnic,
fiecare a avut prilejul să aleagă dintr-o ofertă extrem de generoasă programele
preferate, sălile fiind asaltate de cei care, pur şi simplu, au vrut să se simtă
bine de sărbători sau de Anul Nou, ba chiar şi după… Semn că meloterapia „funcţionează“.
