Capela
Sixtină a fost pictată de Michelangelo Buonarroti în perioada 1508–1512 si a reprezentat,
la acea dată, cea mai mare frescă de pe mapamond, cu o suprafaţă totală de
1.000 mp. Trebuia să fie o încununare a puterii absolute a creştinismului şi,
desigur, a Papei Iulius al II-lea (1443–1513). Până la acea dată, Michelangelo
nu mai executase niciun fel de frescă de o asemenea dimensiune, cu atât mai puţin
pe un tavan. Mai mult, consilierul papal pentru artă, Donato Bramante
(1444–1514), a protestat în faţa suveranului pontif că Michelangelo nu va putea
realiza niciodată o frescă de o asemenea dimensiune.
Michelangelo
dorea ca proiectul de pe tavanul Capelei Sixtine să includă imagini din biblia
iudaică, în special din Vechiul Testament. Pe pereţi erau lucrările cu Moise şi
Iisus, pictate de maeştrii frescelor la vremea respectivă, inclusiv fostul lui
profesor, Domenico Ghirlandaio (1449–1494). Prin urmare, tavanul urma să fie
comparat cu aceste fresce.
Lucrarea
trebuia urmărită la fiecare pas de consilierii papali, ca să fie evitate
ereziile. Efortul lui Michelangelo, ajutat de cinci artişti din Florenţa, a
fost într-adevăr impresionant, cu atât mai mult cu cât autorul a propus o punte
„zburătoare“, arcuită, de pe care trebuia sa picteze fresca pe tavan. O revoluţie
în domeniu.
Michelangelo
a înţeles pericolul dat de controlul consilierilor papali şi al lui Donato
Bramante, aşa că a ataşat o pânză groasă de protecţie sub puntea pe care lucra.
Pânza era menită să împiedice căderea vopselei şi a ipsosului peste
procesiunile papale, dar şi să oprească privirile iscoditoare. În cele din urmă,
a fost privit ca un artist complet nonconformist, chiar răzvrătit faţă de
ipocrizia şi abuzurile bisericii catolice şi mai ales ale Vaticanului. Pictura
realizată de el a integrat simboluri din Cabala, Talmud şi Midras.
Papa Iulius
al II-lea, cunoscut ca „Il Papa Terribile“, este cel care a recuperat o avere
impresionantă pentru Vatican, recucerind teritoriile papale pierdute. Capela
Sixtină decorată de marii artişti ai vremii reprezenta visul major al conducătorului
catolicilor. Deşi ales din primul tur, a urcat pe tron la 60 de ani, la 31
octombrie 1503, când deja suferea de multiple afecţiuni medicale. În 1511, „Il
Papa Terribile“ s-a îmbolnăvit foarte grav, devenind aproape inconştient, în
vreme ce însoţitorii papali începuseră să fure bogăţiile din cabinetul şi
dormitorul său personal.
Pictura lui
Michelangelo era în mare pericol. Se putea cere oprirea realizării frescei şi
nefinanţarea proiectului, artistul având mulţi inamici atât în interiorul
Vaticanului, cât şi în afara lui. În mod miraculos, dr. Schmuel Sarfati, un
evreu angajat ca medic personal al Papei, a reuşit printr-un tratament extrem
de simplu (fiertură de pulpă de piersică) să revigoreze treptat starea 
generală
a Papei Iulius al II-lea. Acesta şi-a revenit şi şi-a reluat comportamentul
care l-a consacrat drept „Il Papa Terribile“, terorizând întreg Vaticanul şi
cerându-i imperios lui Michelangelo să termine fresca promisă. La sfârşitul lui
octombrie 1521, Michelangelo a predat lucrarea, chiar când se aniversa
încoronarea papală. Nu fără a plăti un preţ mare. În urma eforturilor depuse
pentru a finaliza imensa frescă, Michelangelo ar fi căpătat o patologie complexă:
scolioză, poliartrită reumatică, tulburări respiratorii, edeme la membrele
inferioare, litiază renală şi o marcată scădere a acuităţii vizuale.
Dictatorul
pontif a fost uimit de creaţia pe care se îmbinau peste 300 de figuri, care de
multe ori păreau în relief, sculptate pe tavanul bidimensional. Remarca
pontifului a fost că „Sfinţii pictaţi sunt fără podoabe.“ Răspunsul artistului a
fost cutremurător în acel context: „Oamenii sfinţi pe care îi vedem acolo erau
săraci“.
Peste
secole, această pictură a triumfat în ciuda imenselor obstacole, îndoieli,
certuri, blamări. „Il Papa Terribile“ a murit la patru luni de la încheierea
proiectului, cu conştiinţa împăcată.
Suntem
datori să ne reamintim, măcar în perioada din jurul Sărbătorilor pascale,
aceste elemente esenţiale în istoria Bisericii Catolice şi valoarea lui Schmuel
Sarfati, medicul evreu care a salvat Capela Sixtină!
