Cu volumul dnei av. dr. Raluca Mihaela Simion – MALPRAXISUL MEDICAL: OPORTUNITATE SAU REALITATE – încerc să găsesc răspunsul la mai multe întrebări. Prima ar fi: ce anume a determinat extensia pe care a căpătat-o, în ultimii ani, această preocupare? Răspunsul este mai puţin evident pentru generaţiile de medici care au practicat profesia în ultima jumătate a secolului trecut. Aceştia erau obişnuiţi ca relaţia medic–pacient să fie univocă, bolnavul fiind dispus să-i ierte orice medicului pe care-l situa pe un piedestal. Era bine sau rău? Era bine, pentru că tratamentul presupunea o complianţă fără greş, care nu era obţinută decât de un medic cu prestanţă. Era rău, pentru că pacientul avea dreptul să ceară despăgubiri atunci când încrederea sa nelimitată în medic dădea greş. Dar mai există şi un alt factor: progresul tehnic fără precedent al investigaţiilor pentru stabilirea diagnosticului a făcut să se înmulţească situaţii în care aparatele se defectează sau utilizarea lor este făcută fără să fie îndepărtate riscurile de competenţă.

   Dovada că lucrarea prezintă interes pentru medici este atestată de prefaţa semnată de prof. dr. Florian Popa, rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“.