Oricât de departe ar fi locul pe care-l
numim acasă, distanţele sunt „pour rien“ atunci când inima te poartă spre rădăcinile
care te ţin vertical sub soare.
De departe, de aproape, ne trimite Marina Musset – medic (născută şi formată în România) – pictor (făcută la Paris) – semn că printre parole e colori rămâne mereu verde un impulso vitale care dă sufletului rost şi
semn de înmugurire chiar şi atunci când toamnele ne-ajung.
După ampla expoziţie din vara anului 2011
(Palatul Suţu, Bucureşti), pictoriţa Marina Musset, româncă trăitoare la Paris
de peste patru decenii, ne-a invitat între 21 septembrie şi 5 octombrie a.c. în
Italia, la Centro Ariston Sanremo la expoziţia sa de artă „Parole e colori:
impulso vitale“.
Mulţi români (europeni, nu?) îşi fac veacul
lor de-o clipă prin ţara luminii, în aşteptarea împlinirii visului de ubi bene, şi n-a fost de mirare că au
trecut şi pe la expoziţia compatrioatei noastre cu nume de poezie de cea mai
pură esenţă romantică. Şi ne-au dat de veste cum arată noile lucrări ale
plasticienei Marina Musset, cea înrudită prin artă cu impresioniştii (dintr-un
alt veac), cu suprarealiştii (dintr-un alt cânt-cuvânt), cu tot ce înseamnă
exuberanţa culorii într-un impuls care seamănă cu viaţa (ba chiar viaţă este!)
atunci când vorbele nu-s de ajuns pentru a tălmăci preaplinul de simboluri ca
tot atâtea trepte şi „punţi de aur“ dinspre suflet spre suflete.
Membră
a Cenaclului de Arte Plastice al Medicilor Pictori „Ion Ţuculescu”, Marina
Musset a fost prezentă prin lucrările sale la saloanele (de vară/de iarnă/de
toate anotimpurile) membrilor amintitului cenaclu, este o prezenţă solară în
marea familie a creatorilor de frumos din lumea ca o pajişte de curcubee.
Arta sa este un „exultate, jubilate“ în faţa
vieţii – singura minune de care avem ştire
şi de care trebuie să ne îngrijim neîngăduind urâtului să o potopească.
Ce alta este pictura Marinei Musset de nu un răspuns
colorat la mereu înnoitul spectacol al lumii în care privitorul nu are cum să rămânăsimplu spectator?
Fiecare tablou – o provocare, o invitaţie la bucuria de a fi.
De-ar fi doar invitaţie, poate n-ar fi de-ajuns. Este şi chemare imperioasă de
a găsi în noi sursele de puritate într-un clocotitor impuls vital. Arta Marinei
Musset asta este!