Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Marina Krilovici, din nou la Opera din Bucureşti

Viața Medicală
Anca FLOREA miercuri, 14 noiembrie 2012
   Mulţi melomani care, cândva, au avut prilejul să o asculte pe Marina Krilovici, la începutul unei cariere internaţionale importante, s-au aflat zilele trecute în sala Operei Naţionale Bucureşti, pentru a se reîntâlni cu soprana, care, astfel, revenea pe scena debutului său artistic, din 1967. Era o seară specială, prin care solista a fost aniversată – fie şi cu întârziere de câteva luni – la împlinirea vârstei de 70 de ani, dar şi o noutate absolută, pentru că nu ştiu ca până atunci să se fi programat, vreodată, un recital cu pian în sala mare a teatrului. Cei care au vorbit au evocat momentul debutului, au menţionat câteva repere din cariera sa, dar, cel puţin ciudat, nu au amintit şi faptul că, în 1991, Marina Krilovici a reapărut, după aproape un sfert de veac, într-un spectacol cu Tosca la Opera bucureşteană, în cadrul Festivalului „Enescu“…
   Chiar dacă se ştia că, de fapt, se retrăsese de multă vreme din activitatea solistică, soprana a dovedit, într-un repertoriu eclectic (sau… mozaicat), că poate parcurge cu acurateţe un întreg program, desigur, abordat cu multă precauţie, cu o sonoritate „neutră“ în registrul mediu, doar cele câteva momente în acut reamintind frumuseţea glasului său bogat şi strălucitor de altădată. Un alt aspect demn de remarcat a fost alegerea unor arii din repertoriul destinat mezzosopranelor (Werther, Carmen, Samson şi Dalila), întâmplător sau nu din muzica franceză, oricum, „de linie“. Am apreciat fermitatea sunetului, precizia intonaţională, dar aşteptam să regăsesc expresivitatea şi temperamentul său proverbial în pagini care cereau senzualitate, insinuare şi acel „ceva“ cuceritor. Surprinzător a fost şi faptul că nu am sesizat vreo diferenţă stilistică şi interpretativă, deşi a alternat miniaturi din creaţia germană, spaniolă, greacă, italiană sau românească, toate aduse, din păcate, „la acelaşi numitor“ sub acest aspect. Cred că toţi am aşteptat ca acel recital să fie o demonstraţie de mare artă, în primul rând ca ştiinţă a interpretării, venind din partea unei soprane care a cântat în compania celor mai mari dirijori şi solişti ai lumii. A fost însă o seară onestă, în limitele decente ale unei evoluţii meritorii la o vârstă (pe care… nu o arată!), după foarte mulţi ani departe de scenă. Şi, probabil, tocmai de aceea, a dorit ca recitalul să se deruleze sub genericul „Arta, frumuseţea şi dragostea nu au vârstă“.
   Dar Marina Krilovici a susţinut, în zilele ce au urmat, şi un master-class, care, spre deosebire de precedentul, la care nu au prea venit cursanţi, a atras peste 20 de participanţi, parte dintre ei apărând apoi într-un concert final, acompaniaţi la pian de Lidia Butnariu sau Cezara Petrescu. Erau câţiva pe care îi ştiam din apariţii diverse, dar am descoperit cu acel prilej glasuri cu un potenţial uneori uimitor, de o calitate nativă excepţională, parte foarte tineri (16–19 ani), parte deja maturi, absolvenţi ai Universităţii de Muzică, dar în realitate „neşcoliţi“, mulţi cântând doar pe baza datelor naturale generoase, alţii având totuşi noţiuni de frazare, respiraţie, emisie etc. Desigur, în câteva zile este imposibil ca un profesor – oricât de bun ar fi – să poată să îi înveţe tot ce trebuie pentru a reuşi să parcurgă o partitură corect din toate punctele de vedere, dar importantă a fost revelarea unor glasuri, care, dacă ar fi puse la punct printr-o tehnică adecvată, ar face cinste şi mai ales ar da strălucire scenei noastre lirice. Chiar şi la acest nivel incipient, s-au dovedit infinit mai buni comparativ cu mulţi dintre cei promovaţi fără rost (dar… cu motiv) în spectacolele ONB. De ce rămâne în corul Operei, de ani buni, un tenor cu glasul pe care îl are Şerban Costache? De ce se pierde, cine ştie pe unde, o soprană de calibrul Simonei Jidveanu? Ce se poate face cu o mezzosoprană ca Georgiana Costea? Dar sunt soprane lirice sau de coloratură extrem de promiţătoare, încă foarte tinere, care pot să devină cu adevărat soliste de cotă, evident, cu condiţia să fie formate de… cine trebuie. M-a bucurat să descopăr un asemenea potenţial vocal, m-am întristat să constat – pentru a câta oară? – că glasuri superbe, uneori dublate de un instinct artistic remarcabil, se pierd pentru că nu sunt îndrumate corect. Dar, chiar şi aşa, cu câteva excepţii, ceea ce am ascultat în concertul tinerilor a depăşit clar nivelul unor solişti cu care Opera Naţională colaborează constant, ba chiar pe unii i-a şi angajat din varii motive. Dar asta e o altă discuţie…

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.