Se pare cum că-i altă
toamnă, Ci-n veci aceleaşi frunze cad.“
(M.
Eminescu)
E toamnă. În curtea vechiului spital clujean, anotimpul roadelor şi al
meditaţiilor aşterne un covor minunat de frunze ruginii. Nişte bolnavi stau
afară pe bănci, tăcuţi, îndreptându-şi fiecare privirea spre câte o frunză ce
se desprinde uşor de pe ram…
Alţi oameni se îndreaptă grăbiţi spre poarta
„Palatului clinicilor“ pentru că azi, 12 octombrie a.c., are loc în biblioteca
Medicalei II prima întâlnire din acest an universitar a Atelierului de Filosofie şi Antropologie Medicală.
Dl conf.
dr. Kiraly Istvan, coordonatorul proiectului, a deschis întâlnirea cu un
cuvânt de bun venit care a cuprins o trecere în revistă a lucrărilor expuse în
cadrul atelierului în anul universitar precedent şi o prezentare succintă a
celor ce vor urma în perioada noiembrie 2011 – iunie 2012.
Diagnosticul
şi terapia bolilor sufleteşti
„Ce
este medicina psihosomatică?“ a fost tema întâlnirii, abordată de dl prof. dr. Dan L. Dumitraşcu, şeful
Clinicii Medicală II, preşedintele Societăţii Române de Neurogastroenterologie şi
vicepreşedinte al Societăţii Române de Psihosomatică Aplicată şi Medicină
Comportamentală.
Psihosomatica este o paradigmă (deci nu o
specialitate medicală sau de psihologie clinică) ce presupune un mod de abordare
al bolnavului, care – pe lângă atenţia acordată fizicului – se apleacă şi
asupra psihicului, având la bază modelul biopsihosocial al bolii. A. Şuţu şi C.
I. Parhon au avut în vedere această paradigmă în lucrările lor.
Orice suferinţă organică are implicaţii la
nivel psihic. „Toate suferinţele umane
trebuie privite prin paradigma psihosomaticii“, spunea dr. Dumitraşcu. O
leziune fizică va determina scăderea calităţii vieţii, fiind afectate şi
sectoarele emoţional, respectiv social. Totodată, implicarea factorilor
psihosociali în etiopatogeneză nu trebuie neglijată. Se ştie încă din
Antichitate faptul că o suferinţă emoţională relativ amplă poate determina
patologie organică. Astfel, atât profilaxia, cât şi complexul
terapie–recuperare sunt domenii de aplicabilitate ale psihosomaticii.
Practic, medicul nu trebuie să
superficializeze psihoterapia, ci să asigure comunicarea eficientă cu
pacientul, deoarece acesta reprezintă mai mult decât un amalgam de celule şi ţesuturi
înţelept aranjate. „Cel mai bun medic este cel care ştie să inspire mai multă nădejde“,
spunea Richardson.
Conform tradiţiei Atelierului, după
prezentare au urmat discuţii. Acestea au fost mediate de conf. dr. Kiraly, care
a punctat aspecte privind dihotomia soma–psihic şi legătura suflet–religie–boală
prin prismă filosofică.
Dna prof. dr. Doina Cosman, şefa Clinicii
Psihiatrie III din cadrul Spitalului Clinic Judeţean Cluj, a subliniat importanţa
psihosomaticii în profilaxie şi rolul pe care îl are medicul de familie în
promovarea sănătăţii pozitive.
Concluzia a urmărit definirea psihosomaticii
ca mod necesar de a privi actul medical, un orizont dincolo de perspectiva
bolii fizice, paradigmă ce se doreşte a fi descoperită de fiecare cadru
medical.
Prof. dr. Dan L. Dumitraşcu a fost felicitat
de toţi participanţii pentru consistenta prezentare din care fiecare a avut
ceva de învăţat, indiferent de specializare ori sector de activitate, medical
sau nu.
Aplicaţia practică
Într-una
din zilele ce au urmat întâlnirii Atelierului, în timp ce mă întorceam acasă de
la cursuri, am trecut pe lângă Institutul Oncologic. La fel ca în fiecare zi de
şcoală, doar că atunci s-a dezvăluit ochilor mei un impresionant tablou: în faţa
zidului pe care era inscripţionat mottoul spitalului, o pacientă de vreo şaizeci
de ani plângea domol, dar cu şiruri lungi de lacrimi izvorâte din adâncul
sufletului său tulburat de un sentiment sfâşietor. Era acel plâns al
pacientului pentru care „singurul cer este tavanul salonului“ (A. Soljeniţîn).
Iar pe zid scria cu litere de-o şchioapă: „Împreună redăm speranţa“…