Newsflash
Cultură

Marea muzică şi maeştrii săi

de Anca FLOREA - mar. 13 2014
Marea muzică şi maeştrii săi
   La începutul stagiunii, apreciatul violonist Liviu Prunaru, de câţiva ani concertmaistru al vestitei Concertgebouw Amsterdam, a revenit pe scena sălii Radio pentru a evolua, din dubla calitate de solist şi dirijor, alături de Orchestra de cameră, într-o formulă cu mare impact la public. Artistul a condus cu discreţie ansamblul, cântând deopotrivă împreună cu tinerii instrumentişti, care l-au urmat şi s-au pliat cu siguranţă şi reală plăcere intenţiilor sale interpretative, iar colaborarea s-a dovedit excelentă. Tocmai de aceea, „formula“ s-a reluat, la sfârşit de februarie, atrăgând, firesc, numeroşi melomani dornici să reasculte pagini de mare frumuseţe abordate de „cordarii“ Orchestrei în compania aceluiaşi entuziast Liviu Prunaru, dar şi a soţiei sale, violonista Valentina Svyatlovskaya, la rândul său membră a celebrului ansamblu olandez. Stând în picioare (evident, cu excepţia corzilor grave), au „atacat“ pentru început Concerto grosso în sol minor de Francesco Manfredini (1684–1762), lucrare prea puţin cunoscută la noi, redată cu fineţe, în cel mai pur spirit al muzicii baroc, cu o linie elegantă şi sonuri estompate sau luminoase, întâmplarea făcând ca vioara Stradivarius „Pachoud“ pe care cântă Liviu Prunaru să fie contemporană compozitorului (datată 1694). Au urmat opusuri scrise de romantici născuţi în miez de secol XIX, recunoscuţi în epocă şi ca violonişti virtuozi, majoritatea partiturilor pe care le-au semnat fiind destinate instrumentului-rege. Un plus de interes a adus, în acea seară, faptul că piesele – mult îndrăgite de melomani sau, dimpotrivă, descoperite poate abia acum –, „circulând“ în special în varianta pentru vioară şi pian, au fost prezentate cu acompaniament orchestral. Astfel, Amitié, poem pentru două viori de Ysaÿe, deşi conceput cu orchestră, a fost reorchestrat de Dan Dediu pentru formaţia de coarde, iar combinaţiile ritmice şi schimbarea frecventă a măsurii au solicitat „intervenţia“ dirijorului Tiberiu Soare, coordonând relaţia cu soliştii într-o lucrare nu foarte inspirată, însă cu un dialog sensibil al viorilor. Am remarcat asemănarea sunetului, frazarea şi trecerea discursului melodic de la o vioară la alta, fără vreo diferenţă sensibilă. Delicateţea şi din nou fineţea s-au regăsit apoi în piesa Amintire din Moscova de Wieniawski, pusă în valoare de Valentina Svyatlovskaya pe o superbă Guarneri „Maria Theresia“ (1676).
   După pauză, îndrăgitele Melodii lăutăreşti de Sarasate l-au readus pe Liviu Prunaru în prim-plan, iar ansamblul l-a acompaniat cu acurateţe, poate cu unele uşoare dezechilibre şi cu mai puţină implicare comparativ cu precedentul concert, pentru ca în Octetul de Bruch (adaptat pentru orchestră camerală) să cânte împreună cu cei doi oaspeţi, perfect integraţi formaţiei, încercând să dea relief unei partituri fără o pregnanţă deosebită, dar rezolvată cu precizie. Dacă de această dată programul ales nu a inclus decât prea puţine opusuri de anvergură, în schimb bisul – Navarra de Sarasate – a răsplătit din plin publicul prin frumuseţe şi virtuozitate, posibila „replică“ a deja tradiţionalului „duel al viorilor“ Stradivarius-Guarneri fiind mult „gustată“, acum alături de „corzile“ din Orchestra de cameră Radio, trei tinere purtând rochii viu colorate în maniera „patentată“ de Orchestra Română de Tineret.
   Doar două zile mai târziu, Tiberiu Soare s-a aflat din nou pe podiumul sălii Radio, unde a dirijat Orchestra Naţională în opusuri de Cornelia Tăutu, Brahms şi Schumann. Solist a fost pianistul Horia Mihail, care, la pauză, a trăit emoţia lansării unui CD (editat de Casa Radio) realizat împreună cu aceeaşi orchestră, dar în pagini de Beethoven, Rahmaninov, Lutoslawski, cu Tiberiu Soare şi Jin Wang la pupitru.
   În paralel, la Ateneu, Filarmonica, sub bagheta lui Horia Andreescu, a oferit o seară specială, cuprinzând Concertul nr. 2 de Doina Rotaru, dedicat violoncelistului Marin Cazacu, cel care a impresionat prin ştiinţa de a mlădia sunetul, linia de sorginte folclorică sugerând sonuri de bucium, melopeea doinită sau poate ecouri de baladă alternând cu exploziile orchestrale cu percuţie bogată, stingându-se în „gravele“ violoncelului. Iar în Andante con variazioni de Respighi, creaţie prezentată, se pare, pentru prima oară la noi, solistul, secondat de orchestra discretă, a adus toată poezia şi lirismul unui discurs romantic, intervenţiile harpei amintind de celebra lucrare Fântânile Romei, cu parfum şi farmec aparte, fraza generoasă desfăşurându-se amplu pe corzi de violoncel, încărcată de trăire interioară şi poate de nostalgică evocare. Prelungind reveria, Marin Cazacu şi dăruitul harpist Ion Ivan-Roncea au oferit ca bis miniatura Moartea lebedei de Saint-Saëns, cu o vibraţie expresivă de o sensibilitate cuceritoare, minunate pagini „pentru suflet“.
   Horia Andreescu a dirijat, după pauză, creaţii de Richard Strauss, omagiat la 150 de ani de la naştere. Deloc întâmplător, a ales partituri cu o coloristică bogată, care i-au permis să construiască planuri diverse, uneori contrastante, fie în programaticul poem Till Eulenspiegel, fie în Dansul Salomeei din opera Salomeea, sonurile languroase, difuze, acumulându-se apoi într-un crescendo cu dezlănţuiri aproape terifiante, ambele lucrări fiind realizate de orchestră cu o plasticitate remarcabilă. Solourile de vioară (Mioara Moroianu – concertmaistru în acea seară) sau cele ale suflătorilor, precum şi percuţia sau corzile au realizat momente de transparenţă sau densitate cu totul speciale, bine echilibrate, într-o construcţie unitară, fără excese, dar cu un efect generator de stări şi imagini caleidoscopice, într-o atmosferă ce a cuprins întreaga sală. Iar aplauzele entuziaste au răsplătit şi calitatea programului, şi nivelul interpretării unui ansamblu care s-a întrecut pe sine, sub bagheta unui maestru care ştie cum „să ducă“ orchestra pe coordonatele concepţiei sale artistice. Cu siguranţă, s-ar fi dorit un bis.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe