A trecut mai mult de o lună din cele trei pe care Comorile Chinei le petrec la Muzeul Naţional de Istorie a României. Descoperiţi reflecţiile pe care reprezentanţii în România ai îndepărtatei armate de teracotă le stârneşte Paulei Romanescu, la rubrica Arte frumoase.

"> Mai bogaţi lângă Comorile Chinei - Viața Medicală
Cultură

Mai bogaţi lângă Comorile Chinei

de Paula ROMANESCU - iun. 14 2013
Mai bogaţi lângă Comorile Chinei

A trecut mai mult de o lună din cele trei pe care Comorile Chinei le petrec la Muzeul Naţional de Istorie a României. Descoperiţi reflecţiile pe care reprezentanţii în România ai îndepărtatei armate de teracotă le stârneşte Paulei Romanescu, la rubrica Arte frumoase.

Muzeul Naţional de Istorie a României are din 30 aprilie oaspeţi de la curtea primului împărat al Chinei – Qin Shi Huang. Pe o suprafaţă de expunere de 800 m2, 101 de seturi de artefacte refac (la scară infimă) situl arheologic de la Xi’an, unde a fost descoperit recent (la sfârşitul mileniului trecut) ansamblul funerar al unificatorului Chinei, celebra armată de teracotă, care continuă să vegheze la păstrarea tăcerii în jurul împăratului plecat să moară puţin (peste 2.000 de ani), armată ai cărei soldaţi, comandanţi, ofiţeri superiori, toţi în mărime naturală, poartă însemnele statutului lor şi trăsăturile distincte ale chipului, imortalizat de artiştii fără nume (dar însemnaţi de geniu).
Comorile Chinei – aşa este numită cea mai mare expoziţie organizată într-un muzeu din România de administraţia de stat a patrimoniului cultural din Republica Populară Chineză, Ministerul Culturii din România, ambasada RPC, în parteneriat cu expoziţiile de artă din RPC şi MuzeulVas din bronz, Dinastia Shang târzie (sec. XIII î.Hr.-1046 î.Hr.) Naţional de Istorie a României. Sunt expuse aici vase neolitice a căror vechime se măsoară în mii de ani şi a căror frumuseţe ar privi cu îngăduinţă – dacă şi frumuseţea făcută ar şti să se (şi) vadă – la modernismele cu pretenţie de artă din vremea noastră supercom­puterizată. Sunt umbre de surâs pe chipul tinerilor soldaţi de teracotă, despre care nu ştim de vor fi apucat să-mbătrânească înainte de a se alinia în formaţie de luptă/veghe/atac, eterni bodyguarzi ai sacrului împărat, nemuritorul muritor.
Şi fără voie, gândul nostru pleacă spre minusculii ushabti, în număr de 365, ca nişte pioni pe o tablă de şah, fără regi, regine, turnuri, nebuni şi cai (de lemn?!) din eternele Troia ale vrajbei noastre, din eternele războaie cu învinşi, când învingătorii rămân de nevăzut mulţumii. Acei ushabti care-l „însoţeau“ pe faraon în drumul lui spre tronul lui Ra, unde ar fi trebuit să dea socoteală de câte (n-)a făcut pe pământ şi să treacă frumuşel la corvezi (cam ca în penitenciarele de azi cu regim de muncă supravegheat). Rolul bietelor figurine era chiar acela de a-l înlocui pe „condamnat“ la corvezile care i-ar fi fost impuse – un fel de păcăleală faraonică la scară Ra-ică. Acolo, Figurină din teracotă reprezentând un general. Dinastia Qin (221-206 î.Hr.)tot cei mărunţi, truditorii eterni, de data aceasta purtând chipul (masca?!) faraonului, împlineau cu fiecare zi (din anul pământesc) obligaţiile impuse „titularului“.
Revenind la Comorile Chinei poposite la MNIR, vizitatorii au ocazia să refacă „Drumul mătăsii“ trecând prin dinastiile Ning şi Qing, să se oprească uluiţi în faţa artefactelor care spun de o lume cu oameni asemeni nouă (şi totuşi nu tocmai), de o artă care să facă acerbă concurenţă realităţii, reducând timpul cel fără curgere întru nesfârşire la dimensiuni pe care cu greu ochiul le-ar putea cuprinde. Se ştie deja că faimoasa armată de teracotă n-a fost în totalitate readusă sub soare, pământul păstrând-o şi ocrotind-o sub crusta lui ca-n braţele calde cu care mama îşi ţine pruncul întru veşnica pomenire a acestui soare şi-a acestui pământ. Ar fi multe de spus despre Comorile cu care China vine spre noi, uluindu-ne şi făcându-ne să înţelegem o dată mai mult că arta nu numai că n-are de gând să moară (cum se pretinde deja de prin anii ’60 ai secolului trecut), dar îşi certifică netrecerea pe-acest pământ în care omul doar e trecător.
De ce nu şi-o fi semnat Brâncuşi lucrările? Va să fie asemeni marilor anonimi de prin trecutele milenii de dinainte de Zeul pogorât printre oameni, pe care ne-am grăbit să-l răstignim? Mergeţi până la 1 august să vedeţi Comorile Chinei, îmbogăţindu-vă!
Din aceeași categorie
De vineri, 19 aprilie, în cinematografe

De vineri, 19 aprilie, în cinematografe

Arta de a povesti fără a plictisi

Arta de a povesti fără a plictisi

Cultura universală, sărbătorită la MNLR

Cultura universală, sărbătorită la MNLR

Doza de ficțiune: „Amnezia”, poezie de Așer Negoi

Doza de ficțiune: „Amnezia”, poezie de Așer Negoi

Expoziție foto „Apuseni, țara de piatră”, la Casa Studenților București

Expoziție foto „Apuseni, țara de piatră”, la Casa Studenților București

Opera Naţională Bucureşti marchează anul centenar puccinian

Opera Naţională Bucureşti marchează anul centenar puccinian

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei
Abonare (digital) Abonare (print+digital)

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe