Născut în 1923 în ţara Zarandului, Petre Moţiu a urmat treptele devenirii
– şcoala, liceul, războiul (1943–1945), Institutul Politehnic din Timişoara, căsătoria
(1948), apoi a activat în cadrul MAN până în 1983, când a fost trecut în
retragere. A început în acelaşi an să-şi urmeze pasiunea pentru Artă, neobosit
căutător de frumos. Anul acesta şi-a invitat publicul la a zecea expoziţie
personală „Retrospectivă – 90“, spre a marca astfel împlinirea a nouă decenii
de viaţă, convins fiind că înainte mult mai este, pentru că, aşa cum mărturisea
la vernisaj, „de la pictură nu se iese la pensie“. Şi, am adăuga noi, un luptător
de cursă lungă nu dezertează de la viaţă când această pictură a fost şi este
înnobilată. Lucrările sale au primit de-a lungul timpului premii, diplome,
medalii, întregind colecţii din ţară şi străinătate.
Despre creatorul de artă Petru Moţiu s-a
scris în mai toate revistele de cultură de la noi din ţară, lucrările sale au
fost reproduse în pagini culturale, au ilustrat coperţi de carte, au prins în
zvâcnetul liniei chipuri de oameni care vor rămâne în conştiinţa noastră:
Eusebiu Camilar, Vasile Parizescu, Spiru Vergulescu, Nicolae G.
Iorga, Magda
Isanos, Horea Maria, Măriuca şi Vlăduţ (aceştia rămaşi cu chip de copil din
1980 până azi când „învelişul“ pare a fi altul), şi alţii.
Lunga serie a lucrărilor de şevalet se
constituie din naturi statice în care predomină roşul, galbenul, albastrul –
culori primare, care trimit la tricolorul sub care va fi depus cândva jurământ
de credinţă patriei oşteanul Petru Moţiu.
Peisajele sunt toate atâtea rotiri prin
anotimpuri: Malul Roşu, Iarnă albastră pe
Valea Lupilor, Liziera roşie, Casă la malul 
mării, Stâna, Secvenţă la Veneţia,
Buteni – Crişul Alb la Zugău şi, cum altfel?, Casa din amintiri, cu ferestruica ei ca un ochi mereu deschis spre
timpul vecin cu veşnicia (de un chiar totuna).
Catalogul care însoţeşte expoziţia a apărut
la Editura Militară, cu un amplu studiu
introductiv semnat de Mircea Deac, o destăinuire(mai curând spovedanie, ca-n faţa înaltelor altare unde se cuvine să vii cu
sufletul în palmă ca să-l primeşti prin taina cuvântului), două prezentări
distincte semnat de conf. univ. Petru Lucaci, preşedintele Uniunii Artiştilor
Plastici din România, respectiv Vasile Parizescu, preşedintele Colecţionarilor
de Artă din România, şi fragmente din presa de specialitate raportate la opera
artistului.
