O
idee bună nu devine automat faptă bună, ba chiar nici nu devine faptă în orice
condiţii. O idee bună e ca o sămânţă bună. Ea trebuie aşezată cu grijă în solul
potrivit, la momentul adecvat, hrănită cu iubire, ferită de dăunători. Printre
dăunători se numără: obtuzitatea, invidia, lipsa de discernământ, incompetenţa,
reaua-credinţă, comoditatea, lenea. Întru apărarea şi împuternicirea ideii
celei bune nu se recomandă pesticidele, îngrăşămintele artificiale, pilele,
dispoziţiile autoritare, influenţele intempestive, nefiziologice, ci ceea ce
astăzi se numeşte „managementul bunelor practici“. Fireşte, un management reuşit
ar cere, concomitent, centrarea pe beneficiar, o promptă şi devotată servire a
pieţei, o exigentă şi înţeleaptă structurare şi conducere a forţelor interne.
La rândul ei, structurarea şi conducerea forţelor interne se bazează pe cultura
comunităţii respective, pe tehnica pusă în joc, pe măsurarea realizărilor fiecărei
etape, cu standarde şi repere exacte, pe hotărâtoarea şi complexa infrastructură
umană.
Dar
să trecem la exemple (bune şi rele). A apărut ideea unei mai bune pregătiri a
publicului telespectator pentru sărbătorirea zilei naţionale. S-a născut din
vreme. S-a ales un simbol sacru, ca vector al unor trăiri superioare la nivel
social – drapelul, cu „pe-al nostru steag e scris Unire“. Dragostea de tricolor
făcea parte din cultura naţională, nu trebuia introdusă din afară, ci doar redeşteptată,
adusă în atenţia publicului larg şi revigorată. Televiziunea şi profesioniştii
jurnalismului de televiziune au capacitatea de a amplifica puternic trăirile
telespectatorilor. Îndemnul realizatorilor privind afişarea, fără ezitări sau
constrângeri, a tricolorului, ca şi promovarea pe un site special a multiplelor
posibilităţi de punere în valoare a drapelului românesc au influenţat şi au dat
glas trăirilor unui număr impresionant de telespectatori, un bun feedback ce
putea da măsura încolţirii unei seminţe. Infrastructura umană a ieşit puternic
în evidenţă şi acţiunea a devenit încă mai eficace când vedete ale postului TV
au ieşit în stradă şi au împărţit drapele tricolore trecătorilor. Ideea unirii
sub tricolor de ziua naţională şi după aceea este astfel servită mai bine ca în
alţi ani de echipe de jurnalişti care nu s-au mulţumit cu un simplu îndemn
verbal, fie el şi repetat, ci au lucrat cu minuţiozitate pătrunderea ideii în
practică. În plus, contactul face-to-face
al vedetelor cu publicul a generat emoţii puternice de ambele părţi. Şansele
ca tricolorul să se aşeze treptat pe locul care i se cuvine şi sentimentul
tonic al uniunii noastre sufleteşti cresc, astfel, apreciabil.
Schimbăm
subiectul. În aceste zile, are loc analiza cauzelor recentelor întâmplări neplăcute
de la BBC. Profesorul Gunter Barrie, şeful departamentului de comunicare
mass-media de la Universitatea din Leicester, a urmărit atent povestea
pedofilului-vedetă de televiziune Jimmy Savile. Profesorul afirmă că BBC a
promovat o cultură managerială defectuoasă, cu ignorarea riscurilor şi refuzul
de a se alarma la timp de materializarea unora dintre ele. Managementul BBC
este unul „umflat“ şi „multistratificat“, ceea ce dispersează nepermis
responsabilităţile editoriale şi pe cele privind conduita personalului.
Deciziile se iau mult prea complicat, sunt părtinitoare, promovând aşa-zisul
interes al BBC. Conducerea nu este receptivă la nou şi „are propria viziune
despre cum ar trebui să funcţioneze BBC“, a mai spus profesorul. Ar trebui
lucrat la cultura organizaţională şi ar trebui simplificată schema umflată şi
multistratificată a conducerii actuale. O sugestie surprinzătoare chiar şi
pentru jurnaliştii britanici: „A venit timpul ca BBC să ia în considerare
numirea unui director nu doar din exterior, ci şi din afara profesiunii,
dintr-un alt mediu, cineva care să ştie, însă, foarte multe despre modul în
care trebuie condusă o organizaţie mare“, a propus profesorul Gunter Barrie. O
idee bună? Să vedem cine şi cum o pune în practică.
