Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Lumea detractării

Viața Medicală
Dr. Alexandru TRIFAN vineri, 16 octombrie 2009

Cu demersul de o excepţională valoare etică urmat de dl doctor Ion Vianu în scrierea sa EXERCIŢIU DE SINCERITATE, cititorii noştri au luat cunoştinţă din recenzia apărută în anii trecuţi la Viaţa medicală. (...)

Prima versiune a textului a fost publicată în revista Lettre Internationale (ediţia în limba română); în carte s-a adăugat o addenda, conţinând procesul verbal al şedinţei de excludere a autorului din Institutul Medico-Farmaceutic Bucureşti (IMF) şi copia notei unui denunţ făcut de un neurolog care avea ca sursă numele codificat Laurenţiu.
   „Exerciţiu de sinceritate“ se constituie ca o monografie a compromisului. O formă a acestuia era afirmarea unei doctrine fără crezământ, atestată prin înscrierea într-un partid ilegitim. Era normal ca mulţi medici, în calitate de oameni de cultură, să nu creadă în marxism şi în materialismul dialectic. Dar singura opţiune era clivajul gândirii, divorţul exprimării de căsătoria sa cu lumea ideilor interioare. Autorul redă cu sobrietate acest regn a dedublării în republica delaţiunii dintr-un mare spital psihiatric. Alături de figuri brutale (profesorul secretar al organizaţiei de bază), levantine (doctorul N), caricaturale (doctorul C) sau cu înclinări bahice (profesorul V), cititorul descoperă adevărata victimă a schismei mentale. Este vorba de prietenul autorului, doctorul P, un admirabil profesionist pe care mulţi dintre noi l-au cunoscut, apreciat şi chiar îndrăgit. Efortul zilnic de a spune altceva decât ceea ce gândeşte, umilinţa de a se coborî la treptele inferioare ale minciunii l-au costat dilacerarea stimei de sine făcându-l în final să sucombe. Meritul autorului este că ne oferă o analiză psihologică de profunzime a ceea ce a devenit intelectualul cultivat, cu capul strâns în menghina activismului utopic. Cel mai de jos nivel al compromisului este acceptarea delaţiunii, sub presiunea sistemului. Multiplele motivaţii ale delatorilor sunt enumerate cu luciditate de autor, el însuşi arătând resorturile intime pe care s-a bazat neacceptarea.
   Compromisul profesional se situează pe alt nivel. Astfel, despre manipularea diagnosticului permiţând internarea şi tratarea forţată a dizidenţilor în secţii de psihiatrie, Ion Vianu vorbeşte în capitolul al VI-lea al cărţii sale.
   Se zice cu uşurinţă: ei, ce mare lucru un concept? Ce rău poate produce interpretarea lui greşită? Iată că Ion Vianu ne lămureşte, prin colegul său P: „Normalitatea psihică este definită ca o adaptare la realitate şi tot ce este în afară se numeşte nebunie“. Dar care normalitate? Cea a unei societăţi trucate până în mecanismele sale cele mai intime, a unei guvernări ce părea atât de colosală, dar care s-a prăbuşit într-o clipă, la cel dintâi bobârnac occidental? Ca atare „nebunii“, care nu cred că societatea comunistă este o realitate obiectivă, pot fi internaţi cu formulări conceptuale „alăturea“, precum „preschizofrenie“ sau „schizofrenie larvată“.
   Iată cum alunecarea de sens impusă conceptului de schizofrenie are consecinţe tragice: închiderea forţată a protestatarilor în secţii psihiatrice. Ion Vianu mai identifică un alt concept eronat, care aplicat, a condus la o risipă de bani pentru pensionări şi concedii medicale. Este vorba de neurastenie sau nevroză astenică, stare psihică în care condiţionarea medicală lipseşte, fiind doar o consecinţă a presiunii psihosociale totalitare.
   Al treilea concept diluat de orânduirea socialistă a fost cel etic, al confidenţialităţii. Minimalizarea sau neglijarea lui a dus la situaţia pe care Ion Vianu o descrie ca deziluzia produsă de delaţiunea neurologului înregistrat ca „sursa Laurenţiu“.
   Are autorul un stil propriu de discurs? Fără îndoială că da. Nu se miră, pentru că înţelege natura umană dincolo de revolta ciceronică. Această natură umană nu este cazul să fie comparată cu valori ideale, ci mai bine descrisă cu detaşare însoţită însă de un zâmbet uşor ironic schiţat pe o mimică neutră. Ar fi greşit să ne închipuim o lipsă de elanuri. Nu, ele există, dar sunt de sorginte camusiană, sisifică.
   Nu avem prea des prilejul să intrăm pe poarta „lagărului“ universitar ale cărui secrete se doresc de către unii a fi „clasificate“. Dar Ion Vianu face istorie publicând în addenda procesul-verbal al şedinţei extraordinare lărgite a cadrelor didactice de la FSPMF (Facultatea de Specializare şi Perfecţionare a Medicilor şi Farmaciştilor). Este deprimant să întâlneşti, în luările de cuvânt care cer excluderea din învăţământul universitar a fiului unui Tudor Vianu, nume pe care generaţii de medici le-au ţinut în cea mai mare stimă. Se pune întrebarea: cine sunt mai vinovaţi? cei care i-au silit pe intelectuali să mănânce… sau cei care au făcut-o? Este adevărat că a existat şi o a treia categorie: cei care s-au executat cu plăcere.
   Epica lui Ion Vianu se sprijină pe două coloane: una proustiană şi cealaltă balzaciană. Prima susţine povestirea întâmplărilor interioare mai importantă decât cea a celor exterioare. Dacă este adevărat că lumea există doar în capul nostru, doar această intrarealitate este cea care interesează. Pe de altă parte, autorul este balzacian în ceea ce priveşte măiestria conturării caracterelor. Adevărat, nu este singurul autor care face aceasta, dar Vianu o face mai reliefat şi cu mai multă consistenţă, aşa cum îl serveşte memoria; personajele sunt alcătuiri romaneşti rezultate din observaţii psihanalitice.
   Cartea ce conţine acest fragment din viaţa lui Ion Vianu trebuie alăturată, în rafturile istoriei, amintirilor poleite cu naivitatea vârstelor şi a hormonilor celor care, cu un dosar sănătos sub braţ, au trecut indiferenţi pe lângă gardurile de sârmă ghimpată, au privit cu nepăsare resemnarea celor scoşi din casele lor sau au participat cu inima uşoară la şedinţele de excludere din facultăţi şi instituţii, ba chiar murmurând în barbă: „Bine le-a făcut“. Prin cartea sa, Ion Vianu se dovedeşte a fi modelul etic al medicului ce tratează amnezia.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC