Lucrările
lui Gheorghe Gogescu (pictură,
tapiserie, artă figurativă) de dimensiuni medii şi mari au fost expuse de-a
lungul timpului în zeci de expoziţii atât în ţară, cât şi în străinătate, îmbogăţind
colecţii publice şi private prin strania ilustrare a temelor ţinând de lumea
ordinii gândirii, a raţionalului pus să iubească (dacă nu chiar să dezlege
tainele neprinse în linia desenului) alcătuirea lumii ca o imensă, repetabilă şi
familiară tablă de şah, pe care sunt chemate să evolueze în dans-nemişcare
personaje ca lumea de vechi şi tot ca ea de schimbătoare. În planul doi – regi,
regine, nebuni, cai (dintr-o altă poveste) cu feţi fără chip alergând în mici
zvâcniri frânte spre câmpuri de luptă niciodată redate ierbii pacificatoare,
turnuri de pază la hotarele împărăţiei belicoase şi, în prim-plan, cohorta
celor neştiuţi anonimi – pionii. În mai toate punctele „de fugă“ ale recentei
sale expoziţii de la Palatul Parlamentului – table de şah cu „armatele“ în
lemn, ceramică, sticlă, sticlă şi textile, mereu aliniate în formaţie de atac,
mereu gata de a se angaja în bătălie.
În
lucrările în ulei sau în tapiserie, tema şahului se reduce adesea la carelajul
alb-negru, ca în „Grădina“ – deloc grădină, mai curând un salon-anticameră
dintr-un mormânt de faraon, cu Anubis de pază lângă o masă cu două pocale neapărat
în formă de piese de şah (niciodată pioni!).
Altă
serie de lucrări – ulei pe lemn, pe pânză, tuş, guaşă, cerneală – se înscrie în
stilurile clasic (portrete, peisaje), oniric (Terasa), bizantin (icoane). Sunt şi
trimiteri la iernile lui Pieter Brueghel (fără personajele care animă la acesta
atmosfera jocurilor şi obiceiurilor de iarnă), topite în albul gălbui din
nudurile lui Tonitza sau rarefiate în albastrul sidefiu al iernilor ruseşti cu
oprire (trecere) prin Magritte. Şi totuşi, fiecare în parte şi toate la un loc
întregesc şi configurează stilul Gogescu, de neconfundat în pictura românească
din vremea noastră. Catalogul expoziţiei sale din această primăvară poartă pe
copertă două numere: 60/35. Altfel spus, omul a împlinit 60 de ani, pictorul
abia 35. Să-i urăm omului viaţă lungă, iar pictorului să-şi lase arta să nu mai
numere anii, ci să se înscrie în marele fluviu al netrecerii.