Spre sfârşitul anului trecut, de sub teascurile editurii „Compania“ a mai ieşit o carte insolită: ENCICLOPEDIA EXILULUI LITERAR ROMĂNESC (1945–1989), elaborată de dl prof. univ. Florin Manolescu. Care a reuşit să desfăşoare, în cele cca 830 de pagini ale lucrării, un amplu panoramic atât al creaţiei scriitorilor ce au ales, cândva, libertatea dincolo de hotarele „patriei socialiste“, cât şi al revistelor, instituţiilor, organizaţiilor cu caracter cultural ce au luat fiinţă în sânul diasporei româneşti. Mă grăbesc să notez că aceasta este a doua ediţie a Enciclopediei, prima – apărută la aceeaşi editură – datând din 2003. De astă dată este vorba însă nu de o simplă reluare a lucrării, ci de o ediţie revizuită şi substanţial adăugită cu 81 de articole – ceea ce înseamnă completarea cu un număr important de scriitori care lipseau din ediţia precedentă, dar, mai ales de reviste editate, în româneşte, nu numai în Europa, ci şi pe alte meridiane ale lumii. „Ar fi însă nepotrivit – notează dl prof. Fl. Manolescu în introducerea la recenta ediţie – să credem că, datorită acestui grad sporit de cuprindere, Enciclopedia exilului literar românesc a devenit exhaustivă“. Pentru că un asemenea obiectiv – urmărit, probabil, de orice realizator de astfel de lucrări – este, practic, imposibil de atins din multe motive, al căror şir începe cu criteriile de selecţie şi de periodizare a „materiei“ cu care lucrează şi continuă cu faptul că însăşi viaţa, realitatea oferă mereu noi şi noi date ce se cer incluse.
Lexiconul de care ne ocupăm aici este, desigur, cea mai cuprinzătoare lucrare de acest fel realizată până acum, dar nu şi prima. Înainte de 1990 au mai fost câteva încercări, care, în cea mai mare parte n-au depăşit stadiul de proiect. Cel dintâi demers a fost făcut, în 1951, de Biblioteca Română din Freiburg (Germania), care a elaborat un proiect, completat după aproape un deceniu, dar care n-a văzut lumina tiparului. Prin 1960, doi scriitori români stabiliţi în Mexic au încercat să alcătuiască o lucrare ce ar fi trebuit să fie „Enciclopedia contribuţiei româneşti la cultura universală“, care nici ea n-a fost finalizată. Abia după 1989, Academia româno-americană de arte şi ştiinţe a reuşit să publice (în două variante, foarte puţin diferite între ele) o enciclopedie a românilor din exil. Aşa că lucrarea cea mai reprezentativă, mai completă pe această temă este aceea a dlui prof. Fl. Manolescu, apărută în 2003 şi reapărută, cu completările de rigoare, în 2010. (...)
Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.