În așteptarea celei de-a 25 ediții a Festivalului Internațional George Enescu, care va face din nou ca Bucureștiul, devenit extrem de cosmopolit, să vibreze sub acordurile celor mai celebri muzicieni ai lumii, vă propunem o incursiune într-un univers diferit, care explorează personalitatea celui mai de seamă reprezentant al muzicii culte românești, cel care a fost deopotrivă compozitor, dirijor, instrumentist și dascăl. 

140 de ani de la nașterea lui George enescu

Două instituții prestigioase, Muzeul Național „George Enescu” (MNGE) de la București și Academia di Romania de la Roma au pus la cale un proiect comun, care a fost lansat în luna mai, când s-au împlinit 66 de ani de la trecerea Maestrului la cele veșnice, și va dura până la 19 august a.c., dată la care urmează a se sărbători 140 de ani de la nașterea sa în 1881. 

Sub genericul „Enescu văzut de artiști” a fost organizată o expoziție de grafică într-unul din spațiile Palatului Cantacuzino de pe Calea Victoriei, care, în versiune extinsă, este disponibilă până la momentul aniversar pe internet, pe pagina artspaces.kunstmatrix.com, prin mijlocirea echipei de la Roma. 

Colecție de portrete

Personalitatea remarcabilă a lui George Enescu a lăsat urme puternice în sufletul tuturor celor care l-au cunoscut sau care au avut cel puțin prilejul să îl urmărească dirijând sau cântând la vioară, și continuă să marcheze și posteritatea care îi știe doar renumele și creațiile muzicale.

Această fascinație este reflectată și de colecția de portrete aflată în patrimoniul MNGE, majoritatea schițe în cerneală, creion sau cărbune pe hârtie care, fără a fi semnate de artiști celebri, reușesc să surprindă elemente definitorii pentru cel portretizat. 

Selecția de lucrări ne înfățișează în primul rând o serie de portrete clasice, care trec de la Enescu tânăr, în 1905, până la anii maturității (decada 1946-1955). Observăm apoi reprezentările muzicianului aflat în acțiune, cu vioara sau cu bagheta, și diferitele postúri adoptate, în mod instinctiv, neregizat, atunci când doar muzica punea stăpânire pe tot.

Cele mai surprinzătoare desene sunt cele făcute de Fortuna Brulez-Mavromati, care a ales să imortalizeze pe hârtie gesturi și stări ale Maestrului, fragmente de corp și instrument, reușind să transmită dincolo de timp emoții deosebit de puternice.

Mâinile au atras-o în mod deosebit, dar și expresia chipului, transfigurat sub imperiul armoniilor sonore. La fel de tulburător este și tabloul în ulei realizat de Corneliu Baba în 1984, care ne înfățișează un Enescu văzut de sus, cu vioara sub braț, plecând de pe scenă, dar într-o atitudine ce pare să ne spună că în mintea sa încă se desfășoară notele partiturii interpretate. 

În așteptarea momentului aniversar, MNGE ne mai invită, tot virtual, la o incursiune amplă și bine documentată în „Viața și activitatea artistică a lui George Enescu”, expoziție online pe pagina instituției, în care datele biografice sunt completate cu documente autentice, fotografii și reproduceri din publicațiile și cărțile apărute de-a lungul timpului.

Pornind de la anii copilăriei de la Tescani, care l-au dezvăluit deja pe copilul-minune al muzicii, parcurgem apoi perioada studiilor la Viena și Paris, începutul carierei de compozitor și violonist, apropierea de Casa Regală și în special de Regina Elisabeta. 

Influența lui Enescu asupra vieții muzicale a României 

Este marcată apoi influența lui Enescu asupra vieții muzicale a țării, prin fondarea de formații de instrumentiști, dar și prin compozițiile sale. Sunt evidențiate în mod distinct toate multiplele fațete ale acestui muzician de excepție: violonist și dirijor, compozitor de muzică simfonică dar și de operă, pianist și, nu în ultimul rând, profesor al unor tineri talentați ce au ajuns la rândul lor celebri în întreaga lume.

În final, sunt prezentate câteva din distincțiile primite de-a lungul vieții și locul de veșnică odihnă din cimitirul Père Lachaise de la Paris, precum și ecourile de după moartea sa: înființarea Muzeului și a Casei memoriale, precum și crearea Festivalului și Concursului ce îi duc mai departe numele, amintirea și prestigiul, și vor continua să o facă și pentru generațiile viitoare.