Cei
care luptă zi de zi cu suferința și cu boala au de-a face, fie că vor sau nu,
și cu moartea, întotdeauna într-un cadru grav și plin de tristețe. Prin contrast,
tradiția populară a încercat, uneori, să ia acest moment trist peste picior, să
facă haz de necaz, ca un antidot glumeț față de o situație care inspiră teamă
și respect și trezește multe angoase.
O
situație cu totul aparte a relației celor vii cu lumea de dincolo este
sărbătoarea mexicană Día de los muertos (Ziua morților), al cărei
caracter singular a fost recunoscut la nivel mondial prin includerea, începând
cu anul 2003, în patrimoniul imaterial al UNESCO. Amestec de obiceiuri rituale
precolumbiene și tradiții creștine hispanice, acest moment, celebrat în general
la 1 sau 2 noiembrie în fiecare an, vine să creeze și să mențină vie legătura
cu necunoscutul morții, dar și cu cei dragi care i-au trecut deja pragul.
Aproape calendaristic, și de aceea confundată cu ele, Día de los muertos este
profund diferită și de Sărbătoarea tuturor sfinților din calendarul catolic, și
de comerciala versiune americană numită Halloween, în răspândire globală în
ultimii ani, deși din ce în ce mai lipsită de substanță.
Vrând
să familiarizeze și publicul român cu câteva din amănuntele acestui obicei,
Ambasada Mexicului la București ne-a invitat, la 2 noiembrie, la UNAgaleria,
„să celebrăm viața și să onorăm moartea, printr-o mare fiesta” (acesta a fost
mesajul transmis în alocuțiunile lor de ambasadorul Arturo Trejo și de consulul
Martín Borrego). Punctul central al evenimentului a fost Altarul morților,
creat special pentru această ocazie de artistul mexican Julio César Ribera, sub
ochiul avizat al Gabrielei Toma, expert în reprezentări tanatologice, care a
aprofundat subiectul cu ocazia unor burse de studiu în Mexic.
Altarul
a omagiat câteva dintre personalitățile românești (Regina Ana, Ioan Gyuri Pascu
ș.a.) și mexicane (Alberto Aguilar Valadez, alias cantautorul Juan Gabriel este
pentru noi cel mai cunoscut) care ne-au părăsit anul acesta, și a evocat
victimele tragediei din clubul Colectiv din octombrie 2015. Dincolo de
fotografiile celor dispăruți și de imaginile cu sfinți, altarul conține o serie
de elemente simbolice, dintre care se disting craniile, de cele mai multe ori
făcute din zahăr, sau înfățișate bidimensional, acestea reprezentând spiritul
morților.
Felurile
de mâncare și băutură, alese dintre preferatele celor comemorați, nu lipsesc
niciodată. Dar, spre deosebire de tradiția ortodoxă, acestea sunt doar ale
morților, la nivel metaforic, stau pe altar o zi întreagă, și apoi sunt
aruncate, nu se împart spre a fi consumate. Altarul este completat cu parfum și
culoare de prezența florilor, a tămâii și a altor rășini mirositoare,
semințelor, lumânărilor, pieselor de ceramică și hârtiei decupate.
Dincolo
de altar, expoziția de fotografie, rod al numeroaselor concursuri de profil
organizate de ministerul mexican al culturii, ca dovadă a importanței care se
acordă acestui eveniment, inclusiv la nivel instituțional. Cele trei secțiuni,
„Piețe și târguri”, „Altare și ofrande”, „Muzică și dans”, ne aduc în atenție
elementele-cheie: pregătirea obiectelor, decorațiunilor și a celorlalte
elemente care vor alcătui altarul, făcute în casă sau achiziționate în perioada
premergătoare de la piață; realizarea altarului și a ofrandelor, moment de
rememorare a defuncților; sărbătorirea propriu-zisă, în ziua cu pricina, cu
muzică și dans. Ca o completare de dată mai recentă, participanții la eveniment
își vopsesc fețele, adesea cu măști ce amintesc tot de cranii, ceea ce au făcut
și unii din participanții la fiesta de la București.
Pentru
a întregi evenimentul, Julio César Rivera ne-a prezentat și latura sa de
pictor, cu câteva versiuni personale ale celebrului personaj „La Catrina”,
creația din 1910 a artistului José Guadalupe Posada, reprezentare caricaturală
sub formă de schelet îmbrăcat cu cele mai elegante haine ale epocii, a bogăției
și ostentației unui mic grup de privilegiați față de mizeria în care trăia cea
mai mare parte a mexicanilor. Seara s-a încheiat în acorduri mexicane, la un
pahar de tequila și câteva gustări tipice, într-o atmosferă cât se poate de
veselă, semn că buna dispoziție se poate transmite. Cele două expoziții vor
putea fi văzute în perioada următoare și în alte orașe din țară.
