La 5
ianuarie 2014, Teatrul de Comedie a
sărbătorit 53 de ani de la înfiinţare, în cadru festiv şi în prezenţa unui
numeros public. Printre altele, gazdele au prezentat un scurt dar amuzant
spectacol – un scheci pe teme actuale teatrale, prin actorii Alex Conovaru,
Dragoş Huluba, Dan Rădulescu şi Smaranda Caragea. Această sărbătorire, de altfel,
a avut loc cu regularitate în fiecare an şi de fiecare dată a fost un spectacol
emoţionant atât pentru actori, cât şi pentru participanţi, majoritatea –
iubitori statornici de teatru. După o jumătate de secol, oricine poate constata
cu ochiul liber imensa activitate artistică, extraordinara varietate
repertorială şi mai ales modernitatea şi noutatea montărilor Teatrului de
Comedie. Înfiinţat în anul de graţie 1961 de maestrul Radu Beligan, cu o echipă
de actori extrem de talentaţi, care acum aproape toţi sunt plecaţi în ţara
umbrelor, augmentat din plecare cu un grup de tineri de real talent, având în
dotare doi regizori excepţionali, David Esrig şi Lucian Giurchescu (care
ulterior a fost un bun director), Teatrul de Comedie a devenit, de-a lungul
timpului, un avanpost al teatrului de mare calitate, iar colectivul său – un
escadron al talentului, al bunei-cuviinţe şi al îndrăznelii artistice. Asta,
chiar dacă în interiorul lui funcţiona o solidă organizaţie a Partidului
Comunist.
Ca
fiecare instituţie de cultură, a trecut prin mai multe perioade de creaţie şi,
deşi a fost condus de directori cu formaţii şi înzestrări diferite, a reuşit în
permanenţă, în ciuda tuturor vicisitudinilor, să păstreze sus steagul calităţii
artistice, realizând, la un bilanţ sumar, 180 de spectacole în cei 53 de ani de
existenţă.
Dincolo de multele şi marile succese de astăzi, când sintagma „rezistenţa
prin cultură“ este la ordinea zilei, făcându-se mare caz de ea, succese precum Revizorul, Poker, Casa Zoikăi, Teatrul de Comedie se poate lăuda că a
avut în repertoriul său multe spectacole care au fost supuse tirului necruţător
al criticilor proletcultiste, fiind trecute prin numeroase şi dure vizionări (Fata morgana, O noapte furtunoasă, Bufallo
Bill şi indienii). Un alt spectacol, Concurs
de Frumuseţe, a fost socotit de Securitatea lui Ceauşescu un atac împotriva
şefului statului, ceea ce atunci nu
a fost un lucru de joacă şi care s-a soldat cu alte câteva luni de vizionări
intense, cu masive amputări de text şi în final cu interzicerea lui.
După
ce la cârma teatrului s-au perindat patru directori (Lucian Giurchescu, Silviu
Stănculescu, Vladimir Găitan, Dan Vasiliu), acum teatrul este condus cu mână
sigură şi cu talent de George Mihăiţă, care a reuşit, împreună cu colaboratorii
săi şi cu o echipă aproape nouă de actori, având la dispoziţie, prin grija sa,
trei săli, să dea un nou aspect şi implicit o nouă viaţă Teatrului de Comedie. Faptul acesta m-a împins, până la urmă,
să însăilez versurile alăturate.
A fost
odată, cum să zic,
Un
teatru mare, deşi mic
Pe afară,
prin năuntru şic
Ce-a
fost făcut de Beligan
Ca
teatru nou bucureştean,
Căruia
i-a zis, precum se ştie,
A se
nota: „de Comedie!“
şi
repede a devenit
CELEBRU-n
lume, strălucit,
De toată
lumea mult iubit.
C-a
fost făcut de BELIGAN
Ca
teatru nu prea puritan,
Care a
jucat, precum se ştie,
Piese
numai de COMEDIE.
Dar
direcţia s-a primenit:
Giurchescu,
Bebe – poreclit
Bineînţeles
că a venit
C-un
spirit nou dezlănţuit
Ce-a
fost adus de BELIGAN,
Dar
care avea cu Brecht un plan:
Toate
piesele
Să i le
regizeze
Modern
să le interpreteze.
şi după
cum se şi văzură
Cu
Sveik s-a dat o lovitură…
Şi cu
alte multe piese
A
biruit
Lumea
teatrului a năucit
Şi din
succes în succes,
La
Copenhaga a ajuns expres,
Dar
domnul Bebe având un crez
Pe care
nu-l mai detailez
A vrut
să devină
Subit
danez
Şi fără
să-i spună BELIGAN
El a lăsat
teatrul viran.
Şi tot
aşa, precum se ştie,
Teatrul
a ajuns de băcănie.
Directori
mulţi s-au instalat
Unii
autoînscăunat
Iar
teatrul greu a regresat.
Deşi le
spusese BELIGAN
Că
scaunul nu e ciolan.
Şi a
trecut, precum se ştie,
Din
comedie-n comedie,
Pân-a
ajuns pe năsălie.
Dar iată
după revoluţie
Apăru
deodat’ o soluţie
Scos la
vechea aribuţie
Aşa cum
îl făcu BELIGAN
Când
l-a gândit voltairian
Cu Mihăiţă,
cum se ştie
Ce-l făcu
iar de Comedie.
Eu care
am trecut prin toate
Direcţiile,
pot socoate,
Deşi am
dat mereu din coate
Că fără
domnul Beligan
n-aş fi
fost biblioman
înrolat
precum se ştie
ca
actor de comedie.
Azi la
cinzeci trei de ani de glorie
Zic: E
un teatru ce-a făcut istorie
mergând
din victorie în victorie,
şi se
transformă an de an
Cum îl
gândise maestrul BELIGAN
Celebru-n
lume cum se ştie
Cu
profil mereu de COMEDIE
şi-n
vremurile astea materialiste
ce se
vor capitaliste
Ce au
urmat celor ceauşiste
Ce s-au
vrut socialiste
Îi urez
mulţi ani să reziste!