Cultură

Jucărie inteligent construită

de Ilinca BELCIU - mar. 27 2014

O călătorie emoţională ca un roller coaster

Grandioase şi totuşi preţioase, delicate construcţii, adevărate dantelării vizuale, filmele lui Wes Anderson au un umor negru aparte, înălţat pe mai multe niveluri, cu metafore şi stilizări precise. Nu sunt doar filme, sunt insule, continente, lumi în adevăratul sens al cuvântului. Deseori a fost acuzat că are mai multă grijă pentru scenografie decât pentru poveste. Fie te laşi purtat în lumea imaginară pe care o creează cu o precizie chirurgicală şi accepţi convenţia, fie iei totul în joacă şi refuzi să ţii pasul cu întregul mecanism. Grand Budapest Hotel este localizat într-o ţară imaginară, iar acţiunea principală te duce în perioada interbelică. În ciuda decorurilor viu colorate, este unul dintre cele mai întunecate filme, cu accente istorice apăsătoare, cosmetizate de decoruri asemănătoare vitrinelor cofetăriilor.

O poveste înrămată într-o altă poveste care te întoarce în timp, în povestea principală. Somptuosul hotel Grand Budapest este sediul central al celor mai stranii şi răvăşitoare întâmplări. Punct de intersecţie prin excelenţă, hotelul devine personaj în sine, locul în care

trebuie să ajungi. Şi aşa parcă se explică distribuţia strălucitoare în scurte apariţii spectaculoase: Tilda Swinton, Bill Murray, Owen Wilson. Pentru că întreaga acţiune e condusă de Jude Law, tânărul care adună şi scrie poveşti, Abraham F. Murray, care îşi aminteşte trecutul de glorie al locurilor, şi un Ralph Fiennes impecabil. Dar lista celebrităţilor de pe genericul lui Anderson continuă: Edward Norton, Willem Dafoe, Harvey Keitel, Lea Seydoux, Mathieu Amalric, Saoirse Ronan sau Adrien Brody. Roluri spectaculoase, ingenioase şi elegant interpretate. E o bucurie de film precum un cadou imens înăuntrul căruia vei descoperi un altul, apoi altul şi tot aşa până la tortul surpriză, pe care îl analizezi cu inima strânsă de emoţie şi pe care îţi este milă să îl tai.

Povestea centrală descrie aventurile lui Gustave H. (acel Ralph Fiennes desăvârşit), un legendar portar la cel mai mare hotel european din perioada interbelică, şi ale lui Zero Moustafa, hamalul hotelului. Întâmplarea face ca ei să devină cei mai buni prieteni, iar presiunea creată în jurul lor să îi lege cumva pe vecie. Totul se dezvoltă în jurul unui furt de proporţii şi recuperării unei picturi renascentiste, pe fondul luptei pentru avere a unei familii numeroase, iar backgroundul istoric, cu schimbările aferente, pare să puncteze dramatic peripeţiile celor

doi. Comic de situaţie, de limbaj şi o incredibilă mobilizare de forţe: personajele se mişcă, narativ vorbind, extrem de rapid. În ciuda aparenţelor – un domn binevoitor, mereu binedispus, care ştie foarte bine regulile discreţiei, domnul Gustave H. rămâne o enigmă pentru tânărul Zero, care îşi pune viaţa în pericol pentru bunul prieten, caută soluţii pentru a-l scoate din încurcătură. Gustave H. este gigoloul anilor ’30: un afemeiat care face tot posibilul să îi fie bine, cu grija aferentă de a nu se implica emoţional, mai ales în relaţiile cu bătrânele perindate prin hotel. Şi surpriza face ca toate acestea să îi iasă de minune! Una dintre aceste bătrâne va conduce aproape invizibil firul roşu al acţiunii. În clipa în care Madame Celine Villeneuve Desgoffe und Taxis (un rol pasager, dar de mare efect – Tilda Swinton îmbătrânită şi ridicol de decrepită) moare subit, testamentul său va face furori în familie şi nu numai. Pentru că un râvnit tablou îi revine chiar domnului Gustave. Iar dacă i se cuvine, ce rost mai are să aştepte confirmarea legalităţii celui de-al doilea testament?! Gustave ia tabloul de pe perete şi dispare în lumea largă, secondat desigur de Zero. Numai că fiul doamnei Villeneuve Desgoffe und Taxis (numele personajelor sunt cu adevărat spumoase, nu-i aşa?), un Adrien Brody cu alura de nazist care te sfâşie din priviri, e hotărât să îi vină de hac domnului Gustave. Se declanşează o întreagă maşinărie militară: Willem Dafoe, monosilabic şi înfricoşător, este mâna dreaptă a fiului, iar apariţia sa este de „Terminator“ avant la lettre, în spiritul mişcării politice pe care o conduce (Zubrowkan) – haine negre, bocanci periculoşi şi atitudine de guerilla. Ofiţerul de poliţie este Edward Norton, Mathieu Amalric este majordomul hotelului în care se citeşte testamentul.

Personajele sunt savuroase nu doar prin apariţie, ci şi prin atitudine. Ţinând cont de puzzle-ul care trebuie reconstruit în jurul faimosului tablou, fiecare îşi face intrarea în forţă. Mai mult decât un film de acţiune, cu trimiteri directe la producţiile precedente semnate de Anderson, dar mai ales la momente celebre din istoria cinematografiei, Grand Budapest Hotel dă senzaţia de roller coaster pe toate nivelurile.

O altă ciudăţenie tipică lui Wes Anderson este faptul că filmul are nevoie de instrucţiuni chiar şi atunci când intră în sala serverelor oricărui cinema din lume. Proporţiile imaginii pe ecran variază în funcţie de povestea în care intri. O jucărie inteligent construită marcă înregistrată Wes Anderson. De astăzi în cinematografe.

De vineri, 19 aprilie, în cinematografe

Arta de a povesti fără a plictisi

Cultura universală, sărbătorită la MNLR

Doza de ficțiune: „Amnezia”, poezie de Așer Negoi

Expoziție foto „Apuseni, țara de piatră”, la Casa Studenților București

Opera Naţională Bucureşti marchează anul centenar puccinian

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

Tipărit + digital – 249 de lei
Digital – 169 lei

Abonare (digital) Abonare (print+digital)

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Jucărie inteligent construită

Din aceeași categorie