Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Istoria, permanenţă a conştiinţei

Viața Medicală
Prof. dr. Radu Şerban PALADE luni, 22 decembrie 2014
La Editura Spandugino, în aristocratica şi eleganta colecţie „Distinguo“, recent apărutul  volum IV din seria Scrieri, de C. D. Zeletin, poartă subtitlul „Istoriografice“. C. D. Zeletin, medic, biofizician, profesor universitar la Facultatea de Medicină din Bucureşti, este binecunoscut şi ca poet, eseist, erudit şi traducător cu har din poezia Renaşterii italiene şi poezia modernă franceză. Acest al patrulea volum al scrierilor sale ne oferă însă o altă faţetă a activităţii lui cărturăreşti. Volumul este un elogiu adus zonei Burdusacilor, satul natal al lui C.D. Zeletin, aproape dispărut astăzi, din judeţul Bacău, ce evocă mari personalităţi, care ies din categoria celor reprezentative şi trec în categoria superioară, a personalităţilor exponenţiale. Fiecare dintre ele au trăit şi s-au sacrificat eroic pentru o idee. De aceea, cartea e stăbătută de dramatism. Aceasta a generat autorului dorinţa de a oferi spre neuitare o reconstituire istoriografică a vieţii şi operei unor oameni rari, pe care o priveşte şi ca pe o datorie morală, şi ca pe un omagiu.
Parcurgând atent voluminoasa scriere documentară, se dezvăluie un axis mundi – satul. Cartea nu este o monografie, nici o disertaţie. Ea surprinde prin abundenţa datelor şi documentelor istorice inedite, adunate în zeci de ani de cercetare cu acribie a arhivelor, a documentelor vechi, rămase în colecţii de familie, a epistolelor, a amintirilor transmise oral din generaţie în generaţie, multe din ele – descoperiri în adevăratul sens al cuvântului.

Pionierul psihiatriei româneşti

Primul evocat este doctorul Alexandru N. Brăescu, un mare uitat, remarcabil pionier al psihiatriei moderne româneşti, figură emblematică a nobilei galerii a psihiatrilor şi medicilor de mare prestigiu din ţara noastră, creator al învăţământului superior de psihiatrie din Moldova şi cel mai important ctitor al aşezămintelor Socola din Iaşi.
S-a născut la 30 noiembrie 1860, la Burdusaci, în familia unor răzeşi vrednici şi înstăriţi, ştiutori de carte, pătrunşi de conştiinţa descendenţei lor boiereşti. După terminarea Facultăţii de Medicină din Iaşi, e trimis de către Epitropia Spitalelor „Sfântul Spiridon“, în anul 1892, la Paris, pentru specializare. Aici, audiază cursurile de la Clinica Salpétrière, ţinute de celebrul neurolog Jean-Martin Charcot. Este fascinat de noile idei, prin care se urmărea introducerea unei terapii active în maladiile psihice şi o reintegrare socială a acestor bolnavi, până atunci socotiţi delincvenţi, ostracizaţi şi încarceraţi în condiţii inumane. Între 1893 şi 1900 a continuat călătoriile ştiinţifice în Scoţia, Anglia, Franţa, Belgia, Germania, Elveţia, Austria, urmărind cu viu interes modul de asistenţă a bolnavilor psihici din aceste aşezăminte speciale, care îşi propuneau integrarea socială a pacienţilor. Se întoarce în ţară şi la Iaşi desfăşoară o activitate susţinută de informare a autorităţilor, de căutare de fonduri, dovedind o râvnă şi o fervoare organizatorică ieşite din comun. A susţinut în presă şi prin conferinţe o viguroasă campanie de schimbare a mentalităţii de obşte prin care mulţi suferinzi mintal erau socotiţi delincvenţi sau, în cel mai bun caz, atinşi de o „boală ruşinoasă“. Pentru ei trebuiau create clinici anume, iar doctorul Alexandru Brăescu a creat ceea ce a propus. Astfel, la 12 octombrie 1905, reuşeşte să inaugureze oficial Spitalul Socola din Iaşi, pentru bolnavii psihici, primul aşezământ de acest fel din Moldova. Acest spital de psihiatrie, comparabil cu cele mai moderne instituţii similare din metropolele europene ale vremii, este aproape în totalitate opera lui.
Continuă munca de informare ştiinţifică şi devine un bun cunoscător al problemelor de psihologie. Este posesor al mai multor specialităţi: este internist, cardiolog, balneo-fizioterapeut. Vara lucra la Băile Slănic Moldova, în calitate de director al staţiunii. Aici, acordă consultaţii la hotel „Cerbul” şi construieşte un complex balnear modern de hidroterapie. Păstrează o strânsă legătură cu marii medici parizieni la care se specializase: Brissaud, D’Arsonval, Pierre Marie, Babinski. Moartea sa, neaşteptată şi enigmatică, survine la 27 februarie 1917. Este înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iaşi. Figură emblematică a psihiatriei şi medicinii româneşti, doctorul Alexandru N. Brăescu, ctitor de aşezăminte medicale, colecţionar de artă, poliglot şi bun cunoscător al metodelor terapeutice moderne din vremea sa, este evocat de C. D. Zeletin cu admiraţie, în pagini riguros documentate, necesare iatroistoriografiei, dar şi pline de căldură sufletească.

Tenorul care a promovat creaţia românească

A doua personalitate este juristul şi muzicianul Nicolae Brăescu, văr primar cu doctorul Al. N. Brăescu. Născut la Burdusaci la 6 martie 1880, posesor al unei voci frumoase de tenor, se înscrie în anul 1905 la Conservatorul din Bucureşti, la clasa de canto a lui Dimitrie Popovici-Bayreuth, artist de reputaţie internaţională. Este coleg de clasă şi devine prieten pentru tot restul vieţii cu George Folescu. Absolvă Conservatorul în anul 1909. În paralel cu studiile muzicale, e şi student al Facultăţii de Drept din Bucureşti. Îşi perfecţionează arta interpretativă în Italia. Oraşele ţării erau  frecvent vizitate de trupe de operă italiene, franceze, germane. Cântăreţi străini celebri în epocă interpretaseră la noi în ţară opere de Verdi, Rossini, Bizet, Wagner etc., dar lucrări româneşti de operă nu existau. Activitatea solistică a lui Nicolae Brăescu este legată tocmai de promovarea creaţiei muzicale româneşti. Este vorba de premiera operei „Fântâna Blanduziei“, pe un libret după piesa cu acelaşi nume a lui Vasile Alecsandri, compusă de George C. Cosmovici, unchi al lui George Enescu. După mai multe serii de concerte (1909, 1910), alături de bunii săi prieteni George Folescu şi George Niculescu-Basu, renunţă la activitatea muzicală din motive financiare. Îmbrăţişează cariera juridică şi ajunge magistrat la Înalta Curte de Casaţie. Nicolae Brăescu a fost juristul care a urmărit până la nuanţă exercitarea a ceea ce înseamnă stabilirea dreptăţii, aşezând pe un taler al balanţei rigoarea legii, iar pe celălalt, umanitatea.

Scrisorile Academiei

A treia parte a tomului, intitulată „Scânteind ca Sirius...“, e consacrată comentariului unui episod epistolar din tinereţe al scriitoarei Zoe G. Frasin către poetul George Tutoveanu, viitorul ei soţ. Sigur că lucrarea reprezintă o contribuţie documentară preţioasă la biografia poetului, dar ea are în primul rând o valoare afectivă, şi apoi istorică. George Tutoveanu, alături de ofiţerul de cavalerie Tudor Pamfile şi de părintele Toma Chiricuţă, a înfiinţat la 15 mai 1915 Academia Bârlădeană, instituţie care curând îşi va sărbători 100 de ani de existenţă. Astăzi, preşedinte de onoare al Academiei Bârlădene este C. D. Zeletin. Scriitoarea Zoe G. Frasin, suflet ales, persoană foarte instruită, fire acaparată de trăirea în idealitate, a avut o contribuţie constantă în activitatea Academiei Bârlădene, prin trasarea unor linii de orizont şi sugestii de spiritualitate. Descoperim şi faptul că Zoe G. Frasin era vară primară cu magistratul C. Barbilian, tatăl matematicianului şi poetului Dan Barbilian (Ion Barbu). Aceste date oferă informaţii extrem de importante cercetătorului de mâine interesat de configuraţia lăuntrică a poetului Ion Barbu.
C. D. Zeletin scrie aceste lucruri cu sentimentul de împlinire a unei datorii morale faţă de memoria unor oameni rari, cu suflete alese, pe care i-a cunoscut personal, şi care aveau bucuria trăirii unei vieţi curate. E vorba de o restituire cu pietate a unor vieţi lăuntrice bogate. În acelaşi timp, C. D. Zeletin aduce un prinos de laudă Bârladului etern, oraşul adolescenţei sale, în care a cunoscut aceşti oameni admirabili.

Filosof şi sociolog

A patra carte cuprinsă în Scrieri 4, „Contribuţii documentare la viaţa şi opera lui Ştefan Zeletin“ reprezintă un material de interes pentru varii domenii şi specialişti: istorie, filologie, sociologie, etnologie etc. De la bun început trebuie precizat că filosoful, sociologul, profesorul universitar Ştefan Zeletin este autorul unor cărţi fundamentale ale culturii româneşti: „Burghezia română“ (1925) şi „Neoliberalismul“ (1927), reeditate recent în colecţia „Cărţi fundamentale ale culturii române“, alături de Dimitrie Cantemir, A. D. Xenopol, Titu Maiorescu etc.
S-a născut la Burdusaci, la 19 iunie 1882. Între anii 1902 şi 1906 urmează cursurile Facultăţii de filologie şi filosofie a Universităţii din Iaşi. Între anii 1909 şi 1912 continuă studiile de filosofie în mai multe universităţi din străinătate: Berlin, Leipzig, Erlangen, Paris, Oxford. La 12 decembrie 1912 îşi susţine teza de doctorat în filosofie la Universitatea din Erlangen, Germania. Profesor de limba germană la Liceul „Codreanu“ din Bârlad (1912–1920), apoi la Liceul „Mihai Viteazul“ din Bucureşti (1920–1927), Ştefan Zeletin devine profesor universitar la Universitatea din Iaşi, Catedra de Introducere în filosofie şi Istoria filosofiei vechi şi medievale (1927–1934). Moare la Bucureşti la 20 iulie 1934.
O biografie mulţumitoare a lui Ştefan Zeletin nu s-a scris încă. C. D. Zeletin, în dorinţa de a salva documente rare, originale, care oferă o clarificare biografică necesară asupra originii, vieţii şi operei marelui filosof şi sociolog român, ne pune la dispoziţie un material de o deosebită valoare istorică şi memorialistică. Amintesc doar corespondenţa dintre Ştefan Zeletin şi Vasile Bogrea, dar şi numeroasele documente oficiale, diplome ori epistole către mari personalităţi din epocă, de exemplu N. Iorga, G. Ibrăileanu, Gh. Brătianu.

Din nou, muzică

Următoarea parte a volumului este dedicată tenorului de reputaţie europeană Tomel Spătaru (1909–1961). Personalitate artistică exponenţială în domeniul muzical, Tomel Spătaru a fost prim tenor al operelor din Cluj, Bucureşti şi al mai multor teatre de operă din Europa. În 1937 a fost laureat cu Premiul întâi la al treilea Concurs Internaţional de Canto de la Viena, desfăşurat sub preşedinţia celebrului dirijor Bruno Walter. Este evenimentul care avea să-i înlesnească accesul spre scenele marilor opere din Europa. În Italia cântă la: San Carlo di Napoli, Scala di Milano, La Fenice di Venezia, Teatro dell’ Opera di Roma, Teatro Reggio di Parma, Florenţa, Palermo. Susţine recitaluri la posturile de radio din Roma, Milano, Torino. Este invitat la Festivalul de operă în aer liber de la Termele lui Caracalla din Roma. A imprimat discuri şi a realizat coloana sonoră a filmului „Povestirile lui Hoffmann“. În Austria cântă la Staatsoper din Viena, la Salzburg, Graz, Klagenfurt. Susţine roluri de prim tenor pe scenele Operei Comice din Paris, Franţa, în Elveţia la Berna şi Lugano, la Praga, Berlin şi Stuttgart. Întreprinde turnee de operă, în compania unor renumiţi artişti, în Portugalia, Spania, Venezuela, Belgia (Teatrul Regal din Anvers). Reprezintă Italia artistică la Expoziţia Internaţională din Haiti. Moare la Viena pe neaşteptate în urma eforturilor susţinute pe care şi le impunea, pentru a avea o prestaţie artistică de nivel cât mai înalt. Suflet extrem de sensibil, el suferea, pe lângă emoţiile profesionale, şi trauma de a nu se putea întoarce în ţară, după 1944.

Comori lingvistice

Poate părea ciudat că acest volum masiv, intitulat „Istoriografice“, se încheie cu un capitol care poartă titlul „Etimologii“. Poetul C. D. Zeletin a trăit toată viaţa într-o permanenţă a conştiinţei istoriei. Acest fapt se exprimă pentru el nu numai prin evenimentul istoric propriu-zis, ci şi prin decriptarea elementelor de evoluţie istorică şi semantică aflate în cuvânt. Această preocupare de o viaţă reprezintă şi explicaţia interesului său pentru limbile vechi, ceea ce i-a permis lămurirea etimologică, bine susţinută ştiinţific, a unor denumiri de localităţi şi termeni. Este vorba şi de cuvinte cu tangenţe medicale, paramedicale ori de interes psihologic, pe care autorul le-a remarcat în Moldova de mijloc, zonă mai puţin cercetată din punct de vedere lingvistic, etnografic sau folcloric. Areal cu vechi aşezări răzăşeşti de tradiţie, acesta a păstrat expresii lingvistice originale şi foarte expresive, regionalisme care nu se regăsesc menţionate în marile foruri lexicografice. Studiul acestor  cuvinte i-a permis lui C. D. Zeletin să descopere unele etimologii, să ofere explicaţii etimologice extrem de interesante privind latinitatea limbii, capacitatea ei de a asimila termeni alogeni, bogăţia şi polisemantismul graiului moldovenesc. Autorul atrage atenţia asupra cromatismului neobişnuit al termenilor şi chiar a vigorii lor caricaturale, capabilă să exprime cu ironie şi chiar cu umor viaţa, ceea ce consideră el că le-a conferit viabilitatea.
În afara materialului documentar inedit şi prodigios, care poate reprezenta o bază de informare solidă pentru cercetări viitoare, cartea impresionează prin arta scriitoricească. Ideaţia frumoasă şi fraza minuţios cizelată, cuvântul bine nimerit, metafora surprinzătoare, generatoare de lumină, sensibilitatea şi afecţiunea care au determinat aceste studii sunt elemente esenţiale în conturarea lucrării. Operă de o viaţă, care a implicat o muncă grea şi dificilă în arhive, pentru a aduce la lumină documente originale, unice şi preţioase, precum şi numeroasele fotografii inedite fac din volumul IV din seria Scrieri de C. D. Zeletin o carte în care datoria morală faţă de memoria unor personalităţi exponenţiale se îmbină cu rigoarea ştiinţifică a cercetării. O bibliografie bogată, numeroase scheme genealogice, reproducerea unor documente vechi, a scrisorilor şi fotografiilor extrem de diverse oferă lucrării credibilitate şi valoare istoriografică de necontestat.
Carte de pietate şi recunoştinţă faţă de ţinuturile natale şi faţă de oraşul Bârlad, unde a cunoscut la un nivel superior gustul vieţii cărturăreşti şi ideea trăirilor estetice înalte pe care le-a profesat societatea Academia Bârlădeană, acest volum al lui C. D. Zeletin vine să ne dezvăluie o altă faţetă a personalităţii sale renascentiste.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.